Parte a proiectului
„Medierea în şcoală”, sub egida
Centrului de Training, Consultanţă şi Mediere (CTCM – Oneşti) şi
Asociaţiei pentru Dezvoltare şi Intervenţie Socială şi Educaţională (ADISE – Bacău), prezentul sondaj de opinie a fost elaborat, organizat, efectuat, analizat şi interpretat de elevii de la Colegiul Naţional „Grigore Moisil” Oneşti, din cadrul opţionalului de
Sondaje de opinie, sub îndrumarea profesorului Mihail DUMACHE, în perioada aprilie – septembrie 2008.
Chestionarul a fost operaţionalizat în timpul orelor - pentru a reduce la minimum gradul de influenţare asupra subiecţilor - în cursul săptămânii 26 - 30 mai 2008, în cele opt licee din Oneşti şi Târgu Ocna. Au răspuns la chestionar 895 liceeni (curs de zi), selecţionaţi proporţional aleatoriu pe straturi (pe şcoli, pe clase, pe genuri). Eşantionul a reprezentat 18,61% din totalul liceenilor (4 808), cu un indice de eşantionare de 5,37% şi cu o eroare maximă de eşantionare de 3,89%. (Vezi ANEXA 2).
Chestionarul a cuprins 8 întrebări închise, 3 semideschise (cu 130 de itemi) şi o întrebare cu răspuns deschis, la care s-au adăugat datele de identificare: liceul, genul, vârsta, clasa.
Sondajul „Medierea conflictelor la liceeni” a urmărit 3 dimensiuni:1. percepţia liceenilor despre starea de conflict din clasa / şcoala în care învaţă
2. agresivitatea şi violenţa, delimitarea graniţei dintre ele în percepţia liceenilor
3. descoperirea unor potenţiali mediatori de conflicte din rândul liceenilor
1. Percepţia liceenilor despre starea de conflict din clasa / şcoala în care învaţă. Peste 1/3 (35%) cred că în clasă sunt deseori conflicte, 56% rareori, doar 9% le neagă sau nu răspund (2). Subiecţii consideră la (10) că cele mai multe conflicte din şcoală au loc :
- fie între elevi (55%)
- între doi elevi (30%)
- între două grupuri de elevi (13%)
- între două grupuri de elevi din cadrul aceleiaşi clase (12%)
- fie între elevi şi clasă (12%)
- între un elev şi clasă (8%)
- şi între un grup de elevi şi clasă (4%)
- şi mai puţin cu profesorii (23%.)
- între un elev şi profesor (12%),
- între clasă şi profesor (11%)
- sau cu părinţii (3%)
Conflictele afectează peste jumătate dintre subiecţi - 62% - (11), 18% dintre ei considerându-se, într-o anumită măsură, chiar victime ale violenţei din şcoală (8). Incidenţa răspunsurilor afirmative la (8abc) în raport cu (11ab) este între 29,6% şi 31,01%, rezultând că 5,5% dintre subiecţi se consideră drept victime ale violenţei ca urmare a stării de conflict existente în şcoală.
66% dintre subiecţi se implică în conflictele din clasă care nu-i privesc în mod direct, 3% întotdeauna, 63% uneori (1), iar 65% au avut deja de-a face cu aceste conflicte - 9% deseori, 56% rar (3). 10,16% din totalul eşantionului se implică în conflicte, şi reprezintă cvasitotalitatea (92%) celor care se consideră şi victime ale violenţei din şcoală (Vezi incidenţa (1) şi (3) cu (8)) exprimând legătura sinceră pe care o fac liceenii între starea conflictuală şi starea de violenţă.
2. Agresivitatea şi violenţa, delimitarea graniţei dintre ele în percepţia liceenilor.
Disocierea termenilor este convenţională fiind foarte dificil de trasat o linie netă de demarcaţie. În general, dacă agresivitatea exprimă un comportament provocator, violenţa este deja realizarea în fapt a unei asemenea intenţii, aşadar violenţa o putem caracteriza drept concretizare a agresivităţii, stadiul superior şi hotărâtor al acesteia.
Peste jumătate dintre subiecţi (55%) consideră că a fi agresiv nu este totuna cu a fi violent (6). În comparaţie cu cei care nu diferenţiază agresivitatea de violenţă (35%) ei se implică mai mult în conflicte (la 3 a,b) 72% faţă de 60%), cred că au loc mai puţine conflicte deseori (la (2a), 34% faţă de 38%), consideră la (10) conflictele elev / clasă – profesor mai dese (13% la 12% şi 12% la 11%) şi sunt mai consecvenţi (doar 16% dintre ei nu discriminează o formă de agresivitate de o formă de violenţă la (7) şi (9), faţă de 85% dintre ceilalţi, care răspund da la (6), dar “descoperă” forme diferite la (7) faţă de (9).
Răspunsurile subiecţilor la (7) şi (9) propun următoarele ierarhizări ale formelor de agresivitate şi de violenţă:
7.1. ironizarea (14%)
7.2. umilirea (14%)
7.3. nepoliteţea (13%)
7.4. insultarea (12%)
7.5. tonul ridicat (7%)
7.6. bătaia (6%)
7.7. adresarea de înjurături (5%)
7.8. ameninţarea (5%)
7.9. absentarea de la ore (4%)
7.10. nu ştiu / nu răspund (4%)
7.11. sfidarea (3%)
7.12. lovirea cu obiecte (2%)
7.13. bruscarea (2%)
7.14. dispreţul (2%)
7.15. poreclirea (2%)
7.16. imitarea denigratoare (2%)
7.17.intimidarea (1%)
7.18. invidia (1%) (deschis)
7.19. împingerea (1%)
7.20. refuzul de a acorda ajutor (1%)
9.1. bătaia (13%)
9.2. insultarea (10%)
9.3. nepoliteţea (8%)
9.4. tonul ridicat (8%)
9.5. lovirea cu obiecte (8%)
9.6. ironizarea (7%)
9.7. umilirea (7%)
9.8. ameninţarea (6%)
9.9. adresarea de înjurături (6%)
9.10. bruscarea (5%)
9.11. nu ştiu / nu răspund (5%)
9.12.altceva, nedefinit (4%) (deschis)
9.13. împingerea (3%)
9.14. sfidarea (2%)
9.15. dispreţul (2%)
9.16. poreclirea (2%)
9.17. intimidarea (2%)
9.18. absentarea de la ore (2%)
9.19. refuzul de a acorda ajutor (1%)
9.20. imitarea denigratoare (0%)
Ironizarea (15%), umilirea(15%), ameninţarea (6%) şi adresarea de înjurături (6%) - ca forme de agresivitate - bătaia (14%), lovirea cu obiecte (10%), tonul ridicat (9%) şi adresarea de înjurături (7%) - ca forme de violenţă - sunt mai ridicate procentual la cei care fac diferenţa la (6), în timp ce, insultarea (12%) şi bătaia (5%) – ca forme de agresivitate - nepoliteţea (7%), ironizarea (6%), ameninţarea /5%) - ca forme de violenţă - sunt mai scăzute procentual la aceştia în comparaţie cu media, ceea ce sugerează că ei reprezintă partea eşantionului mai sensibilă şi mai clară în înţelegerea fenomenului violenţei şcolare.
Făcând diferenţa procentelor între răspunsurile totale la (7) şi (9) prin comparaţie cu diferenţa de procente din răspunsurile subiecţilor care au discriminat agresivitatea de violenţă (55% din total) la (6) am descoperit pragul dintre agresivitate şi violenţă. El este perceput de subiecţi ca fiind între poreclire (+1) - prin refuz de a acorda ajutor (0), dispreţ (0), ameninţare (0) - şi intimidare (-1) (Vezi ANEXA 3).
3. Descoperirea unor potenţiali mediatori de conflicte din rândul liceenilor
(4) le-a cerut subiecţilor să-şi aproximeze caracterul pentru a sesiza, dacă există, vreo legătură între autoapreciere şi rezultatele sondajului.
La (5) subiecţii au trebuit să îşi manifeste acordul / dezacordul faţă de 10 afirmaţii şi, pe baza algoritmului răspunsurilor la primele 9 în ordinea: 1 (1,2), 2(1,2), 3(3,4), 4(3,4), 5(1,2), 6(1,2), 7(3,4), 8(3,4) şi 9(3.4), să putem selecta elevi cu aptitudine pentru medierea conflictelor. Au fost vizate următoarele caracteristici pentru potenţialii mediatori de conflicte: spiritul nerăzbunător, împăciuitorist, conciliant (5.1), manipulator, de lider (5.2), sociabil, doritor de a rezolva problemele împreună cu ceilalţi (5.3, 5.5), stăpân pe sine, echilibrat şi moderat, (5.4 şi 5.8), altruist, devotat aproapelui (5.6), empatic, cu plăcerea lucrului în echipă şi al înţelegerii celuilalt (5.7 şi 5.9). Ne-au interesat în mod special răspunsurile individuale pentru a descoperi persoane cu calităţi de moderator.
Ultima întrebare, (12) (Vezi ANEXA 4), a solicitat subiecţilor să indice nume de persoane care ar putea fi capabile să rezolve conflictele din clasă, dorind să descoperim eventuali moderatori văzuţi din perspectiva subiecţilor.
La (4), 54% s-au socotit calmi, 29% indiferenţi, 9% nu ştiu / nu răspund şi 8% s-au evaluat ca agresivi sau violenţi. Ultima categorie s-a dovedit a nu intra în calculul posibililor mediatori, deoarece, în funcţie de răspunsurile la afirmaţiile de la (5), agresiv / violenţii declaraţi sunt mai puţin dispuşi spre împăcare (mai răzbunători) (34% faţă de 51%, acordul la 5.1), mai lipsiţi de moderaţie (24% faţă de 36%, acordul la 5.4), mai puţin sociabili (76% faţă de 81% la 5.3), cu un apetit pentru influenţare şi putere mai mare (54% faţă de 45%, acordul la 5.2 şi 15% faţă de 33%, dezacordul la 5.8), dar puţin mai altruişti (40% faţă de 39%, acordul la 5,6) decât media.
Analizând răspunsurile agresiv / violenţilor declaraţi - 9,5% dintre băieţi şi 6,5% dintre fete, sugerând că agresivitatea şi violenţa sunt percepute ca fiind caracteristici mai curând masculine -, am constatat că se implică mai mult decât media în conflicte (91% faţă de 66%), discriminează mai sigur agresivitatea de violenţă (peste 91% faţă de 55%, media), consideră mai dese conflictele între 2 grupuri de elevi (15% faţă de 13%), clasă / profesor (14% la 11%), elev / profesor (15% la 12%) şi elevi / părinţi (6% la 3%) (nu ştim dacă le şi generează, dar suntem înclinaţi să credem). Sunt mai consecvenţi cu ei înşişi. Doar 8,7% nu răspund diferenţiat la (7) şi (9), cu aproape jumătate mai puţini (cu 42%) decât cei 55% de la (6). Şi, poate pentru că îşi cunosc mai bine firea, peste un sfert dintre ei (27,5%) se simt mai ameninţaţi (victime ale violenţei din şcoală) decât media (18%) la (8).
Din compararea generală a răspunsurilor eşantionului la (5, 1-9) putem concluziona că: afirmaţiile 5.3 cu 81% (dezacordul), 5.5 cu 74% (acordul) şi 5.7 cu 67% (dezacordul) sunt cel mai împărtăşite de subiecţi. Răspunsurile exprimă atât cerinţele de susţinere, ajutor în formare, de educare, cât şi nevoia stringentă de sociabilitate, care sunt fireşti vârstei (nevoia şi dorinţa de a fi ajutat, de a nu lua decizii importante de unul singur, de a fi orientat în luarea hotărârilor şi de a lucra în echipă). În schimb, afirmaţia 5.6 cu 29% (acordul) are cea mai slabă pondere între subiecţi. Să interpretăm că evidenţiază individualismul şi egoismul sau, poate, că dedicarea faţă de celălalt până la uitarea de sine este atât de naturală la adolescenţi şi tineri încât reproşurile aproape că nu sunt percepute (vezi că 19% nş/nr)?
Răspunsurile deschise de la (12) au fost diverse – nume (1,6%), autorităţi şcolare, extraşcolare, politice, statale, grupuri, clase, soluţii teoretice, ironii, non-răspunsuri.
Le-am grupat în 4 categorii, denumite de noi:
- Soluţia autorităţii exterioare (director, diriginte, un grup de profesori aleşi pentru asta, profesorul care este la catedră, părinţii elevilor din clasă, un profesor exigent, un psiholog), 43%.
- Soluţia combinată (elevii şi profesorii, elevii şi direcţiunea, elevii şi dirigintele, noi între noi, dirigintele sau directorul dacă e grav), 14%.
- Soluţia interioară (gaşca sau prietenii, tovarăşii mei, cei care le creează, propria noastră persoană (în cazul în care suntem implicaţi), colectivul prin comunicare, întreaga clasă prin adoptarea unui comportament mai bun, o persoană extrem de autoritară, colegii mai îndrăgiţi prin clasă, clasa mea (fără implicaţii din exterior), noi înşine, propria persoană, eu, cei care provoacă conflictul, şefa clasei, şeful clasei, persoanele care sunt implicate în conflict, doar elevii acestei clase etc), 18%.
- Neştiutorii, scepticii, ironicii (non-răspunsuri, nu ştiu, nimeni, mascaţii, SPP, jandarmi, o forţă geofizică), 25%.
CONCLUZII
- Liceenii percep în proporţie de peste 2/3 că sunt conflicte în clasă, mai ales între ei (2/3) şi mai puţin cu profesorii sau părinţii (1/4).
- Se simt afectaţi de conflicte aproape 2/3 din eşantion.
- 5,5% dintre subiecţi se percep drept victime ale violenţei ca urmare a stării de conflict existente în şcoală, iar cei care se implică sigur în conflicte (1/10 din eşantion) formează şi cvasitotalitatea (92%) celor care se consideră şi victime ale violenţei din şcoală. Agresiv / violenţii declaraţi (8% din eşantion), pentru că îşi cunosc mai bine firea, se simt mai ameninţaţi (victime ale violenţei din şcoală) decât media (27,5% faţă de 18%).
- Peste jumătate dintre subiecţi discriminează agresivitatea de violenţă. Aceasta reprezintă partea eşantionului mai sensibilă şi mai clară în înţelegerea fenomenului violenţei şcolare.
- Pragul dintre agresivitate şi violenţă este perceput de subiecţi ca fiind între poreclire - prin refuz de a acorda ajutor, dispreţ, ameninţare, - şi intimidare.
- Am descoperit 17 subiecţi cu calităţi de posibili mediatori de conflicte şi 11 nume, care urmează a fi verificate şi puse în valoare de către parteneri.
- Majoritatea subiecţilor cred în rezolvarea conflictelor din clasă prin intermediul autorităţilor şcolare interne, dar şi împreună cu elevii.
- Se remarcă diversitatea soluţiei interioare (de la cei implicaţi, prin întreaga clasă, până la lideri sau persoane cu calităţi de mediator – autoritari, mai deştepţi, îndrăgiţi).
Raport Sondaj de opinie „Medierea conflictelor la liceeni”
Prezentare PowerPoint - "Medierea conflictelor la liceeni"
© prof. Mihail DUMACHE, Colegiul National "Grigore Moisil" - Onesti
MEDIARCOM (Asociatia Europeana de Mediere)
