®Medierea integrativa

Şcoala cu clasele I–VIII „Invatator N. Pâslaru”- Caşin, jud. Bacǎu: Importanta comunicarii pentru prevenirea si combat...

2010-12-23T09:25:00.000-08:00

Şcoala cu clasele I–VIII „Invatator N. Pâslaru”- Caşin, jud. Bacǎu: Importanta comunicarii pentru prevenirea si combat...: "CENTRUL DE MEDIERE ONEŞTI si ŞCOALA DE FORMARE ÎN MEDIERE „UZAMINT” BRAŞOV au organizat seminarul “IMPORTANŢA COMUNICĂRII ÎN PRE..."

Rezolvarea creativa a problemelor

2010-11-23T12:02:00.000-08:00

Ce înseamnă o “problemă creativă”?

O problemă este numită “creativă” dacă se pretează la mai multe idei posibile de rezolvare. Soluţia creativă este o idee neobişnuită, surprinzătoare, originală pe care o putem adopta.

Nivelurile creativităţii adultului (după Abraham Maslow)

Creativitatea talentului special

1. Se manifestă la un număr limitat de persoane
2. Asociată cu tulburări nervoase
3. Individul se manifestă într-un singur domeniu (de obicei)
4. Needucabilă (la nivelul educaţiei de masă).

Creativitatea ca actualizare de sine

A. Maslow consideră creativitatea de care dispune persoana obişnuită ca fiind o formă normală, firească a existenţei umane si o numeşte “actualizare de sine”

Caracteristici:
1. Prezentă la toată lumea, creativitate universal existentă.
2. Individul (creatorul, rezolvitorul de probleme) este sănătos mintal.
3. Individul se manifestă creativ în toate domeniile.
4. Creativitatea este educabilă, poate fi predată (Omul poate învăţa cum să devină mai creativ).

Creativitatea inhibată

La nivelul creativităţii ca actualizare de sine, toată lumea dispune de posibilităţile de a rezolva creativ problemele, dar la unele persoane aceste posibilităţi nu sunt valorificate, fructificate, deci nici vizibile. Acele persoane au creativitate potenţială, virtuală, nemanifestă, dar nu şi creativitate actualizată, transpusă în acte creative.

Metode, tehnici şi atitudini pentru depistarea zonei problematice /provocarilor si gasirea ideilor creative

- Brainstorming-ul clasic
- Liste duble pentru asociaţii forţate
- Lista de întrebări Parnes
- Listă in elaborare proprie
- Matricea Treffinger
- Matricea pătrată
- Curiozitatea (“De ce, Unde, Cum, Care, Când?”)
- Atitudinea deschisă, receptivă faţa de stimuli ("A fi prezent")
- Atitudinea de a repune totul sub semnul întrebării (“De ce nu?”).
- Modele clasice de rezolvare creativă a problemelor

1910: J. Dewey a elaborat un model pentru domeniul ştiinţific cu următoarele stadii:

- sesizarea problemei,
- localizarea şi definirea problemei,
- formularea de soluţii posibile,
- anticiparea consecinţelor pentru fiecare soluţie
- acceptarea sau respingerea soluţiei definitive.

1928: Graham Wallas a elaborat un model cu patru etape şi aplicabilitate in orice domeniu: tehnică, artă, ştiinţă etc.

- pregătirea,
- incubaţia,
- inspiraţia
- elaborarea şi /sau verificarea.

Strategii alternative la modelele clasice

- Sesizarea zonei problematice
- Formularea problemei
- Tatonare ("Încercare si eroare")
- Model recent: CPS (Creative Problem Solving) – Rezolvarea Creativă a Problemelor

Autorii CPS-ului sunt succesorii lui Osborn la conducerea Centrului de Studii Creative din Bfalo, cel mai însenat fiind S. Parnes. Procesul de rezolvare creativa a problemelor este aplicabil în orice situaţie de viaţă, muncă, joc, cercetare, organizare, relaţii psiho-sociale.

1. Înţelegerea problemei

Identificarea situaţiei problematice (zonei de interes)
Identificarea datelor
Identificarea problemei
2. Generarea ideilor
Identificarea ideilor

3. Proiectarea acţiunii şi implementării

Identificarea soluţiei
Identificarea acceptării
În reprezentare grafică , CPS evocă coloana lui Brâncuşi. Romburile sugerează cele două procese complementare: divergenţa şi convergenţa.

Divergenţă şi convergenţă în CPS

În faza divergentă (diversificare):

- sunt căutate experienţe, roluri şi situaţii.
- se adună date; situaţia este examinată din multe puncte
- de vedere; sunt colectate informaţii, impresii, sentimente etc.
- se generează multe formulări ale problemelor şi subproblemelor
- se produc şi se listează multe variante şi posibilităţi de a răspunde la o problemă
- se formulează multe criterii posibile pentru trierea şi evaluarea ideilor
- Se evocă surse posibile de ajutor sau opoziţie; se identifică paşii unei posibile implementări.

În faza convergentă (focalizare) :

- este acceptată o situaţie problematică şi se fac eforturi de a-i răspunde
- sunt identificate şi analizate cele mai importante date
- este aleasă o formulare a unei probleme soluţionabile
- sunt selectate ideile ce par mai interesante şi promiţătoare
- sunt selectate criterii importante pentru evaluarea, consolidarea şi perfecţionarea ideilor
- sunt selectate criterii importante pentru evaluarea, consolidarea şi perfecţionarea ideilor.

Resurse bibliografice:

- Ana Stoica-Constantin, Rezolvarea creativă a problemelor (Note de curs)
- Ana Stoica-Constantin, Creativitatea pentru studenţi şi profesori, Editura Institutul European, Iaşi , 2004
- Ana Stoica-Constantin şi Maria Caluschi, Evaluarea creativităţii (Ghid practic), Editura Performantica, Iaşi , 2005
- Alex Osborn (1957). Applied imagination. Principles and Procedures of Creative Thinking, 10th edition, New York, Charles Scribner’s Sons.
- Articolul publicat de Ana Stoica-Constantin şi Mariana Caluschi (1987). Procesul creativ, în: “Inventica”, Institutul Politehnic Iaşi, pp. 41- 62.
- Articolul publicat de Ana Stoica-Constantin în revista “Psihologia”, Editată de Editura Ştiinţă şi Tehnică S.A.
- Jean Pierre Sol (1974). Techniques et méthodes de créativité, Paris, Editions universitaires
VanGundy, Arthur (1988). Techniques of Structured Problem Solving (2nd. Edition). New York., Van Nostrand Reinhold

©Formator Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Pianista Lorène de Ratuld a concertat la Oneşti

2010-10-28T12:04:00.000-07:00

Joi, 28 octombrie 2010, pianista Lorène de Ratuld a concertat la Oneşti. Evenimentul a fost organizat de Centrul Cultural Francez din Iaşi în parteneriat cu Primǎria Municipiului Oneşti, Biblioteca Municipalǎ „Radu Rosetti”, Academia de Muzicǎ „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Facultatea de Muzicǎ Piatra Neamţ.

In program : Claude Debussy, Maurice Ravel, Nadia Boulanger, Karol Beffa

Programul concertului prezentat de interpretǎ a avut douǎ pǎrţi.
Partea I : Privire cǎtre dansurile vechi
Partea a II a: Cǎtre o cale nouǎ

A fost o searǎ de vis... Felicit organizatorii si mulţumesc reprezentanţilor instituţiilor partenere din Oneşti cǎ au fǎcut posibil acest concert de excepţie în comunitatea noastrǎ! Dupǎ concert, d-na Lorène de Ratuld a acordat un interviu pentru postul local Radio Kit.

Pentru mai multe informaţii despre concertele pianistei Lorène de Ratuld, puteţi consulta site-ul personal al pianistei:

http://www.lorenederatuld.com

CONFLICT RESOLUTION DAY 2010, ONESTI - ROMANIA

2010-10-23T21:13:00.000-07:00

Asociaţia CENTRUL DE TRAINING, CONSULTANŢĂ ŞI MEDIERE ONEŞTI a organizat joi, 21 octombrie 2010, în parteneriat cu PRIMARIA ONEŞTI şi BIBLIOTECA MUNICIPALĂ „RADU ROSETTI” din ONEŞTI, evenimentul „CONFLICT RESOLUTION DAY 2010 - ZIUA MONDIALĂ A REZOLVĂRII CONFLICTELOR”, în scopul promovării în comunitate a medierii ca metodă alternativă de rezolvare a conflictelor şi a profesiei de mediator. S-a lansat cu acest prilej în România, sub egida MEDIARCOM - Asociaţia Europeană de Mediere, proiectul „ZIUA MONDIALĂ A MEDIERII ÎN ŞCOALĂ.

Conferinta a fost moderată de mediatorul Cătălin Găman de la CTCM - ONEŞTI.

Din partea CTCM - ONEŞTI, au luat cuvântul: formator Virginia - Smărăndiţa Brăescu, formator Oana - Paula Zaharia, consilier scolar Cristina Biagini, mediator Cătălin Găman, mediator Chiriac Ionuţ Robert, preot Viorel Ciocoiu.

Au fost prezenţi la eveniment mediatori autorizaţi si absolvenţi ai cursurilor de mediere de la centrele de mediere din ONEŞTI, ADJUD şi BRAŞOV, cadre didactice, psihologi, psihoterapeuti, avocaţi, notari, judecători, reprezentanţi ai administraţiei publice locale. Din partea invitaţilor de la centrele de mediere din Adjud şi Braşov, au luat cuvântul d-na Ştefania Şaradici, preşedinta ASOCIAŢIEI PENTRU PROMOVAREA MEDIERII şi d-l Mircea Marcoci, membru in Consiliul Director al ASOCIATIEI MEDIATORILOR AUTORIZATI din BRAŞOV (AMA Braşov).

Au transmis mesaje de susţinere a evenimentului d-l Constantin Scripăţ, Prefect al Judeţului Bacău, d-l Emil Lemnaru, primarul municipiului Oneşti, d-l Mugur Mitroi, formator de mediatori şi membru în Consiliul de Mediere.

Partenerii evenimentului:

MEDIARCOM - Asociatia Europeana de Mediere

Primaria Onesti

Biblioteca Municipala "Radu Rosetti" - Onesti

Formare in Mediere Mugur Mitroi

Parteneri media:

Radio Kit, Connect FM, Desteptarea, Onesti Expres, Ziarul de Bacau, Observatorul de Bacau, http://www.onestiul.ro/ , http://www.juridice.ro/ , http://forum.avocatimediatori.ro/ , http://www.portalmediere.ro/

Sponsori: Magic Print, Oxigen Cafe

Programul educational "Scoala fara discriminare"

2010-10-23T05:24:00.000-07:00

In perioada 19 - 21 octombrie 2010, la Miercurea Ciuc, a avut loc cursul de pregatire si abilitare ca formator in programul "Scoala fara discriminare", desfasurat in domeniul nediscriminarii in educatie. Cursul a fost organizat si sustinut de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) in parteneriat cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului (MECTS), Inspectoratul Judetean Harghita si Casa Corpului Didactic "Apáczai Csere János" - Miercurea Ciuc. La curs au participat profesori din judetele Bacau, Botosani, Iasi, Covasna, Harghita, Vaslui, Neamt. Reprezentantii judetului Bacau la acest curs au fost: prof. Virginia - Smarandita Braescu (director Scoala cu clasele I - VIII "N. Paslaru" - Casin), prof. Gabriela - Margareta Irodi (director Scoala cu clasele I - VIII Bogdanesti)si prof. Dumitru Ficuta (Inspector scolar ISJ Bacau).

Formatori:
Prof. univ. dr. Gheorghe Sarau (MECTS, Directia Generala pentru Invatamantul in Limbile Minoritatilor, Relatia cu Parlamentul si Partenerii Sociali)
Diana Ureche si Dan Vasile (CNCD)

Adjud, 9 octombrie 2010 - Conferinta "Pentru Mediere" organizata de Asociatia pentru Promovarea Medierii

2010-10-10T11:08:00.000-07:00

Sambata, 9 octombrie 2010, Asociatia pentru Promovarea Medierii si Primaria Municipiului Adjud au organizat la Casa de Cultura "Tudor Vornicu" din Adjud, in parteneriat cu Centrul de Mediere Buzau, o conferinta de informare a comunitatii despre profesia de mediator si beneficiile medierii ca metoda alternativa de rezolvare a conflictelor. La conferinta au participat mediatori autorizati de la Centrul de Mediere Buzau si de la Centrele de Mediere din Onesti, proaspat absolventi ai cursului de formare in mediere, invitati din partea institutiilor reprezentative din comunitate: politie, judecatorie, biserica, spital, scoli, ONG-uri. Ne-am bucurat de prezenta la aceasta conferinta a d-lui Mugur Mitroi, formator de mediatori si membru in Consiliul de Mediere.

Felicitari tuturor organizatorilor, partenerilor si participantilor! Impreuna am facut posibila reusita acestei conferinte! Multumim in mod deosebit colegilor mediatori, Stefania Saradici si Nicolae Dediu, de la Asociatia pentru Promovarea Medierii, si pentru parteneriat, colegilor mediatori de la Centrul de Mediere Buzau, Diana Nemes si Dorin Badulescu.

De la centrele de mediere din Onesti, au participat la conferinta: Robert-Ionut Chiriac, Gianina si Catalin Gaman, Virginia - Smarandita Braescu, Cristina Biagini, Lupu Iuliana Beatricx, Viorel Ciocoiu.

Sponsorii evenimentului: SC VRANCART SA ADJUD si UMB GRUP - ADJUD

NOU* Mugur Mitroi - "Mediere si Conflict"

2010-10-01T14:44:00.000-07:00

Mugur Mitroi - Mediere si conflict
Editura Consensus, 2010

MEDIEREA – EFECT/ELEMENT AL GLOBALIZARII
Sisteme si coduri de decriptare

Se pune intrebarea: “Ce poate corela sistemele, sincronizandu-le in vederea eficientizarii lor si inglobarii la nivel mondial?”.

Sistemul reprezinta: 1) Ansamblu de elemente (materiale sau ideale) cu anumite trăsături comune care formează un tot organizat. ~ nervos. ~ solar. ~ filozofic. 2) Mod de organizare a unui proces, a unei activităţi. ~ electoral. 3) Formă de guvernământ; regim; orânduire. ~ feudal. 4) Ansamblu coordonat de procedee, folosit pentru a obţine un rezultat pozitiv. ~ de tratare a unei boli. 5) Succesiune de straturi formate în decursul unei perioade geologice. 6) Ansamblu de instalaţii asociate. ~ tehnic. ~ energetic. /Tendinta la nivel mondial este aceea de armonizare a tuturor sistemelor, pastrand caracteristicile determinante ale acestora.
Problema reprezinta o provocare, avand in vedere elementele componente ale sistemelor determinante in crearea si dezvoltarea acestora si in impunerea ritmului de eficienta (dinamica sistemului).

Regula este ca cel mai bine conturat sistem inglobeaza prin absorbtie sistemele similare mai putin eficiente.

Medierea reprezinta modalitatea alternativa de solutionare a conflictelor, la implementarea si dezvoltarea procedurii accentuandu-se nevoile/necesitatile in detrimentul pozitiilor afirmate.
Diversele sisteme ce gestioneaza conflictul la nivel mondial se bazeaza pe izvoare si strategii ce sunt specifice si individuale, determinate de formele de organizare statala – sisteme de guvernamant.

Pentru armonizarea si sincronizarea sistemelor judiciare in vederea crearii sistemului global de solutionare a conflictului, s-a identificat elementul generator al sistemului, si anume identificarea, compatibilizarea si satisfacerea nevoilor/necesitatilor, acestea reprezentand atitudinile si actiunile primare, fundamentale ale individului, ce se pot proiecta la nivel de organizatie privita ca sistem.

Astfel, prin stabilirea procedurii medierii ca limbaj comun in vederea solutionarii conflictelor, de fapt se incearca identificarea unui cod de decriptare universal ce nu mai ridica problema compatibilizarii.

Pe cale de consecinta, un sistem comun bazat pe un cod de interpretare universal, reprezinta structura ideala construita la nivel mondial ce are drept liant identificarea nevoilor si satisfacerea acestora.

Sistemele dezvoltate pe conceptii care se bazeaza pe aplicarea retetei acestei proceduri alternative de solutionare a disputelor, sunt viabile, eficiente si nu prezinta riscul imploziei prin consum de resursa proprie.

Mugur Mitroi (2010), Mediere si conflict, Editura Consensus, Bucuresti

NOU* Mugur Mitroi - Ghidul Mediatorului Profesionist

2010-10-01T14:19:00.000-07:00

Autor: Mugur Mitroi
Ghidul mediatorului profesionist
Editura Consensus, 2010

Dorinte si nevoi, intotdeauna ierarhizate in functie de interesul nostru social, si anume de dorinta sau nevoia de a comunica.

Mediatorul, interactionand, genereaza si gestioneaza necesitatea identificarii nevoilor la actorii disputelor umane.

Ascultam ca sa invatam pe altii sa asculte si vorbim ca sa invatam pe altii sa vorbeasca. Comunicam in tot.

Proiectul european Comenius "Let's play together"

2010-09-24T08:26:00.000-07:00

Proiectul european Comenius "Let's play together" coordonat de Scoala "George Calinescu" din Onesti si desfasurat in parteneriat cu alte 7 scoli din Portugalia, Spania, Polonia, Italia, Franta, Turcia, Ungaria. Profesoarele Dana Cornea si Emilia Spataru sunt initiatoarele proiectului in Romania, pe care-l desfasoara cu elevii si sprijinul cadrelor didactice din Scoala "George Calinescu", sub indrumarea echipei manageriale formata din prof. Maria Zaharia si inv. Dorica Buta.

In fotografie prof. Virginia Braescu impreuna cu delegatia din Portugalia.

Din partea ISJ Bacau, a participat la festivitatea de deschidere a proiectului d-na Angela Sterpu, inspector pentru integrarea europeana.

Revista Medierea Nr. 2

2010-08-27T12:27:00.000-07:00

ISSN 1844-9190
Editura: Editura Universitara
Anul publicării: 2010
Ediţia: III
Pagini: 97
Format: A4
Categoria: Revista "Medierea"
Preţ: 30,00 lei
Comanda aici

La Editura Universitara, a aparut cu sprijinul Juridice.ro si MEDIARCOM, numarul 2 al Revistei Medierea, publicatie despre mediere si ADR adresata specialistilor din domeniul solutionarii conflictelor, consumatorilor serviciului de mediere si celor interesati de solutionarea alternativa a disputelor. Publicatia apare trimestrial, sub egida Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania.

Din cuprins:

* Interviu acordat Revistei Medierea de catre doamna Anca Elisabeta Ciuca, Presedinte al Consiliului de Mediere
* Scara Conflictului – “SIG SCALE” – drd. Sustac Zeno, drd. Ignat Claudiu
* Medierea in cauzele civile. Aspecte practice legate de activitatea judecatorului – jud. asist. univ. Loreley Mirea
* Medierea in disputarea custodiei minorilor – mediator autorizat, psiholog, Borlean Camelia-Anca
* Medierea la nivel international – av. drd. Cristina Candea, drd. Ruxandra Serescu, av. Andreea Samoschi, av. Florin Butnariu
* Medierea, o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor in domeniul protectiei consumatorilor – mediator, Director Executiv Centrul Avocatilor Mediatori Alina Gorghiu, mediator, Vicepresedinte Centrul Avocatilor Mediatori Manuela Sirbu
* Strategii de mediere in managementul si leadershipul educational – profesor formator Virginia – Smarandita Braescu
* Etapele procesului civil in care partile au posibilitatea recurgerii la mediere(I) – mediator Fanuta Lisman
* Zeno Sustac in dialog cu judecatorul Cristi Danilet, Vicepresedintele judecatoriei Oradea
* Medierea divortului – mediator Claudia Elena Ignat
* Utilitatea introducerii disciplinei Medierea in programa de invatamânt universitara – mediator Daniela Bobaru
* Medierea intre necesitate si compromis – avocat drd. Cristina Candea, avocat Crinuta Galesanu, avocat Andreea-Beatrice Samoschi, avocat Florin Butnariu, avocat Ovidiu Florea
* Despre mediere si mai ales despre mediatori – mediator autorizat Ionut Novac
* Medierea intre etica si morala – ing. mediator autorizat Catalin Galita
* Medierea in cazul infractiunilor in care actiunea penala este pusa in miscare la plangerea prealabila – mediator Nicolae Dediu
* Modele teoretice si practice de mediere a conflictelor in scoala – consilier psihopedagog Zaharia Oana-Paula
* Medierea o solutie eleganta, eficienta, confidentiala de solutionare a conflictelor prin consens in mediul de afaceri – mediator Daniela Maria Sirbu
* Promovarea activitatii de mediere – Codruta Diana Simionescu
* Raspunderea disciplinara a mediatorilor – drd. Claudiu Ignat, drd. Zeno Sustac
* Dezbatere – Revista Medierea – Care este produsul finit al muncii mediatorului? – Mariana Zainia
* Dezbatere – Revista Medierea – Calitatile mediatorului – dr. Elena Bustea, Vicepresedinte UNMR

>> detalii aici

Ziua Independentei de Stat a Romaniei si Ziua Europei - 9 mai 2010, Alba Iulia

2010-05-09T22:32:00.000-07:00

9 Mai - Ziua Independentei de Stat a Romaniei si Ziua Europei

Ceremonialul militar si religios desfasurat la Monumentul Eroilor din Alba Iulia

Depunerea de coroane la Monumentul Eroilor

Vesnica pomenire pentru eroii neamului romanesc

Vizita la Colegiul Militar Liceal "Mihai Viteazul" din Alba Iulia

Programul mondial ECO SCOALA

2010-05-05T13:31:00.000-07:00

Ne-am bucurat de prezenta d-nei prof. dr. Cornelia Dinca, presedinta Centrului Carpato-Danubian de Geoecologie, in mijlocul nostru, cu ocazia evaluarii unitatilor de invatamant din judetul Bacau, in care se deruleaza Programul mondial ECO SCOALA.

Conferinta Europeana de Mediere, 27 - 28 mai 2010, Paris - Franta

2010-04-06T11:48:00.000-07:00

A III a editie a Conferintei Europene de Mediere va avea loc la Paris, in perioada 27 - 28 mai 2010. Pentru inscrieri si programul conferintei, consultati: http://www.europemediation2010.com/?l=2

Lansarea Revistei Medierea si a Ghidului de Mediere

2010-03-22T12:39:00.000-07:00

In data de 25 martie 2010, va avea loc lansarea oficiala a Revistei Medierea, la Sediul Bibliotecii Metropolitane din Bucuresti, prima publicatie periodica despre mediere si ADR din Romania. Totodata va fi lansat si Ghidul de Mediere.

Revista Medierea

2010-03-11T10:08:00.000-08:00

ISBN: ISSN 1844-9190
Editura: Editura Universitara
Anul publicării: 2010
Ediţia: I
Format: A4
Categoria: Revista "Medierea"
Preţ: 30,00 lei

recomandă unui prieten
cere mai multe informaţii

Concursul National ®SMILE 21+" Inner World Creative Conflict Resolution"

2009-12-22T05:35:00.000-08:00

Tema concursului – Inner World Creative Conflict Resolution (Rezolvarea creativa a conflictelor din sufletul tau) – este o invitatie la autocunoastere si intercunoastere in scopul dezvoltarii inteligentei emotionale si sociale pentru a comunica nonviolent emotiile negative, a trai mai bine si a ne bucura mai mult impreuna intru dezvoltare personala, profesionala, economica si sociala mai creativa si durabila.

Editia 2009 a concursului SMILE 21+ in cifre:

- 125 de participanti cu varste cuprinse intre 6 si 18 ani;
- 25 de profesori coordonatori si evaluatori;
- 5 sectiuni din 6 au fost reprezentate in concurs (la sectiunea Spot publicitar nu au fost participanti anul acesta) ;
- 29 de premii (I, II si III) ;

Multumim din suflet tuturor celor care ne-au sprijinit in organizarea concursului si partenerilor nostri pentru premiile oferite elevilor si profesorilor coordonatori!

Echipa CTCM

Pentru mai multe informatii legate de concursul Inner World Creative Conflict Resolution si rezultatele editiei 2009 consultati http://www.smile21.ro/ .

Deviza SMILE 21+
Zâmbiţi ! Nu pentru a-i cuceri pe ceilalţi, ci pe voi înşivă!

Fotografii Congresul National UNMR - "Medierea - un stil de viata"

2009-12-01T21:46:00.000-08:00

Virginia Braescu - "Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatie" (SMILE 21+)

Medierea - un stil de viata

2009-11-27T02:07:00.000-08:00

Congresul Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania

Medierea - un stil de viata

In data de 28 noiembrie 2009, la Palatul Parlamentului, Sala Nicolae Iorga, incepand cu ora 10, va avea loc Congresul Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania.

Obiectivul congresului este promovarea conceptului de mediere. La eveniment vor participa membri ai Consiliului de Mediere (www.cmediere.ro), personalitatii ale vietii publice si profesionale, reprezentanti ai institutiilor statului, magistrati, reprezentanti ai profesiilor juridice si ai lumii academice precum si mediatori din tara si strainatate.

Lista preliminara speakeri Congres:

Mediere si administratia publica - Anca Ciuca
Medierea factor de echilibru social - Mihai Ghervase
Medierea si drepturile omului - Claudiu Ignat
Medierea si instanta de judecata - Cristi Danilet
Medierea in mediul de afaceri - Ion Dedu
Medierea, un stil de viata - Elena Bustea
Medierea in practica - Zeno Sustac
Medierea si insolventa - Roberto Gerard Mitruta

Strategii de mediere pentru inovatie si leadership in educatie - Virginia Braescu

Pentru mai multe informatii consultati: www.medierea.ro si www.unmr.ro

Ghidul PRO SCOALA

2009-09-20T23:04:00.000-07:00

Lansarea ghidului PRO SCOALA a avut loc sambata, 19 septembrie 2009, in cadrul activitatilor desfasurate cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de existenta a scolii vechi din Bogdanesti. La eveniment au participat fosti elevi si fosti profesori ai scolii din Bogdanesti, elevii si profesorii scolii din prezent, parinti, personalitati locale si multi alti invitati. Un eveniment mediator pentru o intalnire in prezent intre reprezentantii diferitelor promotii de elevi si profesori ai scolii din Bogdanesti, cu participarea colaboratorilor si partenerilor din trecut si prezent... arc peste timp si spatiu.

Ghidul PRO SCOALA este rezultat al proiectului SUNT PREZENT IN SCOALA MEA finantat prin Programul de Granturi pentru Dezvoltare Scolara.

Grup ţintă: elevi, părinţi şi cadre didactice ai şcolii cu clasele I-VIII BOGDANESTI, jud. BACĂU

Categorii:

Copii cu dificultati materiale (venituri sub 150 RON/membru de familie);
Copii care provin din familii cu număr mare de membri (între 5 şi 11 copii în familie);
Copii din familii dezorganizate;
Copii cu dificultăţi de învăţare;
Copii care au părinţii plecaţi în străinătate;
Copii ce provin din familii monoparentale sau cu părinţi decedaţi;

Obiectivul general al proiectului:

"Obiectivul general care a stat la baza tuturor activitatilor desfasurate in cadrul proiectului SUNT PREZENT IN SCOALA MEA a fost: Oferirea de sanse egale si dezvoltarea abilitatilor de comunicare relationala si a atitudinilor prosociale pentru elevii cu nevoi speciale, expusi riscului de parasire timpurie a scolii, prin implicarea lor in promovarea valorilor traditionale ale satului si oferirea de servicii de mediere, orientare si consiliere scolara.

Prin activitatile derulate in cadrul clubului de consiliere si mediere scolara, cat si prin acest ghid, ne-am propus sa desfasuram activitati educative pentru optimizarea personalitatii elevilor din grupul tinta, prin dezvoltarea respectului si a increderii in sine si in ceilalti, imbunatatirea abilitatilor de comunicare si luare de decizii, dobandirea abilitatilor de management al emotiilor si stresului scolar.

Daca am reusit sau nu, veti descoperi cunoscandu-ne si studiind acest ghid." (Prof. Gabriela Margareta Irodi, director Scoala cu clasele I - VIII, Bogdanesti- jud. Bacau, realizatorul si coordonatorul proiectului)

Autoarele:

Coordonator: prof. psiholog Daniela - Marinela Lungu
Au colaborat: prof. formator Virginia - Smarandita Braescu, consilier scolar Oana Paula Zaharia, psihoterapeut Mara Adriana Priceputu

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 11

2009-06-29T13:45:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 10

2009-06-29T13:33:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 09

2009-06-29T13:32:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 08

2009-06-29T13:24:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 07

2009-06-29T13:06:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 06

2009-06-29T12:52:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 05

2009-06-29T12:51:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 04

2009-06-29T12:49:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 03

2009-06-29T12:38:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 02

2009-06-29T12:28:00.000-07:00

EDGAR MORIN EL PAPEL DE LA SOCIEDAD EN LA EDUCACION PARTE 01

2009-06-29T12:25:00.000-07:00

Edgar Morin sur l'ère planétaire II

2009-06-29T09:16:00.000-07:00

Edgar Morin sur l'ère planétaire I

2009-06-29T09:11:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 08

2009-06-28T12:12:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 07

2009-06-28T12:03:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 06

2009-06-28T12:01:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 05

2009-06-28T11:59:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 04

2009-06-28T11:23:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 03

2009-06-28T11:10:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 02

2009-06-28T11:09:00.000-07:00

EDGAR MORIN "DESAFIO DE LOS PARADIGMAS" 01

2009-06-28T10:59:00.000-07:00

Medierea - abordare europeana (Conferinta Nationala a Mediatorilor, editia 2009)

2009-05-26T03:27:00.000-07:00

In perioada 22 - 24 mai 2009 s-au desfasurat in Bucuresti, la Rin Grand Hotel, lucrarile primei Conferinte Nationale a Mediatorilor organizata de Consiliul de Mediere din Romania.

Agenda conferintei a fost organizata in jurul a 9 axe tematice, in cadrul carora s-au inscris comunicarile invitatilor si workshop-urile prezentate de mediatori autorizati de Consiliul de Mediere.

Axe tematice
1. Organizarea profesiei de mediator
2. Specializari posibile ale mediatorilor
3. Cadrul legal pentru exercitarea profesiei de mediator
4. Practica la zi in mediere. Exemple de cazuri
5. Bariere in utilizarea medierii
6. Modalitati eficiente de promovare a medierii
7. Medierea in relatia cu sistemul judiciar
8. Surse de finantare pentru dezvoltarea profesiei
9. Practica europeana in domeniul medierii

Inclusion and Diversity in Education

2009-05-12T12:21:00.000-07:00

Conversations with History: Paul Ekman

2009-05-10T12:59:00.000-07:00

Conversations with History: Elizabeth Warren

2009-05-10T12:54:00.000-07:00

World Conflict Resolution Day 2009, October 15, 2009, Lisbon, Portugal

2009-05-04T09:48:00.000-07:00

"Mediation and Arbitration: the New Citizen Empowering Tools in the European Union"

This year our Honoured Guest and Keynote speaker is Professor Lawrence Susskind of Program On Negotiation at Harvard and MIT (To be Confirmed).

Confirmed Speakers and Partners:

Michèle GUILLAUME-HOFNUNG (Professeure des Facultés de Droit; Vice-Présidente du Comité des Droits de l'Homme et des Questions Ethiques; CNF/UNESCO; Experte en éthique de l'UNESCO; Présidente de l'Institut de Médiation Guillaume-Hofnung (IMGH); Présidente de l'UNION PROFESSIONNELLE INDÉPENDANTE DES MÉDIATEURS)

Karen ERWIN (President The Mediators' Institute of Ireland; Erwin Mediation Services)

Patricia MALBOSC (Presidente LA CONSULTE DES MEDIATEURS D'ENTREPRISE; Mediation-Net)

Ana Criado INCHAUSPÉ (Presidenta Asociación Madrileña de Mediadores)

The event will be divulged worldwide with a call for papers, workshop proposals and posters. Please send your proposals to: mediarcom@netcabo.pt

Brief note on MIT Professor Lawrence Susskind, of the Program on Negotiation (PON) at Harvard and well-known worldwide expert on conflict resolution and principled negotiation.

Professor Susskind is one of the USA's most experienced public and environmental dispute mediators and a leading figure in the dispute resolution field. Professor Susskind is founder and for thirteen years President of the Consensus Building Institute (CBI), a not-for-profit organization that provides mediation and dispute system design services to public and private clients worldwide. Professor Susskind joined the faculty of the MIT Department of Urban Studies and Planning in 1971. From 1982-1985, Professor Susskind served as the first Executive Director of the Program on Negotiation at Harvard Law School -- an inter-university consortium for the improvement of theory and practice in the field of dispute resolution.

Professor Susskind has been the recipient of many awards:

Global Environmental Award (2007) was presented by the International Association for Impact Assessment (IAIA) for outstanding, sustained and unique contribution to the field of environmental conflict.

ACSP Distinguished Educator Award (2005) is presented in acknowledgment of service and contribution to the field of planning.

Best Book in the Dispute Resolution field (2000) awarded by the Centre for Public Research for The Consensus Building Handbook (Sage Publications, 1999).
Best Book in the Dispute Resolution field (1997) awarded by the Center for Public Research for Dealing with an Angry Public (The Free Press, 1996).
Goodwin Award, 1973, for Teaching Excellence as a Graduate Instructor at MIT. For a full biographical note please visit http://www.lawrencesusskind.com/

The Conference is organized by MEDIARCOM European Mediation Association with ACR Association for Conflict Resolution and the kind support of the MIT Alumni Club of Portugal, the Luso-American Development Foundation and MIT Portugal.

BOOK YOUR FLIGHTS AND ACCOMODATION EARLY

http://www.mediarcom.com/
www.mediarcom.com/uk
www.mediarcom.com/fr
www.mediacom.com/es
www.mediarcom.com/ro

Rosenberg on Nonviolent Communication ~ NVC

2009-04-23T06:37:00.000-07:00

UNMR alaturi de mediatori: conferinta si lansare de carte

2009-04-04T07:24:00.000-07:00

In data de 30 martie 2009, ora 15, la Palatul Parlamentului, Sala Drepturilor Omului, a avut loc Conferinta Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania cu tema „UNMR, alaturi de mediatori”.

Cu aceasta ocazie, sub egida UNMR si cu participarea autorilor, a fost lansata cartea „Medierea-Standarde si Proceduri”. Lucrarea reuneşte standardele şi procedurile la nivel naţional şi internaţional, fiind un fel de ghid al mediatorilor.

Autori: Zeno Şuştac, Cristi Danileţ şi Claudiu Ignat

Editura Universitaria

Pentru mai multe informatii consultati: http://www.medierea.ro/

Mediation Pedagogy Conference

2009-03-16T13:21:00.000-07:00

Harvard Law School , 15 - 16 mai 2009

Registration Information

http://www.pon.harvard.edu/education/mpw.php

A 7-a Conferinta europeana privind dreptul familiei “Medierea familiala internationala”

2009-02-24T03:41:00.000-08:00

Data limita de inscriere: 2 martie 2009, Strasbourg

Data si locul desfasurarii: 16 martie 2009, Strasbourg

Tema: medierea familiala internaţionala

Scopul conferinţei este de a ameliora si a armoniza cooperarea şi practicile în domeniul medierii familiale internaţionale (costuri, controlul calitatii şi punerea in aplicare a acordurilor de mediere). Exigentele privind formarea mediatorilor familiali internationali se vor afla, de asemenea, pe agenda conferintei.

Formularul de participare la conferinta poate fi obtinut de la Mihaela Tirigan(mihaela.tirigan@coe.ro)

In cadrul acestui eveniment vor fi cunoscute bunele practici existente in domeniul medierii familiale internationale, precum si examinarea altor modele alternative de rezolvare a litigiilor si particularitatile acestora. Conferinta va cauta posibile sinergii (legaturi) intre organizatiile internationale.

Acest eveniment va avea loc in cladirea Agora a Consiliului Europei din Strasbourg si va fi urmat de o sesiune plenara a Comitetului de Experti privind Dreptul Familiei (CJ-FA) in perioada 17-20 martie 2009.

Conferinta va fi impartita in 4 sesiuni diferite:

Sesiunea I: Spre o mai buna cooperare si armonizare a practicilor in domeniul medierii familiale internationale
Sesiunea II: Alte modele de mediere familiala
Sesiunea III: Imbunatatirea si armonizarea exigentelor privind formarea mediatorilor internationali
Sesiunea IV: Organizatii internationale active in acest domeniu – posibilitati de cooperare

Cine poate participa?
Aceasta conferinta este deschisa persoanelor care activeaza in domeniul medierii, juristilor si reprezentantilor societatii civile. Toti participantii sunt invitati sa contribuie la dezbaterile organizate in timpul fiecarei sesiuni.

Contact:
Unitatea de Drept Public si Privat
Departamentul de reforme legislative
Directoratul de activitãţi normative
Directoratul general de drepturile omului si afaceri juridice
Consiliul Europei
E-mail: dghl.familylaw@coe.int
Website: www.coe.int/family

Sursa: http://www.coe.ro/

Soluţionarea litigiilor în asigurări şi reasigurări

2009-02-05T06:29:00.000-08:00

Companiile de asigurari membre ale UNSAR (Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România) pot apela la arbitraj, începând cu anul 2002, pentru a soluţiona litigiile care apar între ele, precum şi în relaţiile cu clienţii şi mandatarii (agenţi, colaboratori şi consultanti). De asemenea, la serviciile Comisiei de Arbitraj în asigurări de pe lângă UNSAR pot apela şi societăţile care nu sunt membre ale UNSAR.

Arbitrajul specializat în asigurări şi reasigurări, constituit în baza cărţii a IV-a a Codului român de procedură civilă, poate fi utilizat doar în măsura în care decizia de a recurge la această formă de mediere este rezultatul voinţei ambelor părţi ale contractului, care negociază şi semnează o astfel de convenţie de arbitraj. Recurgerea la această procedură juridică, prin voinţa părţilor, exclude competenţa altei instanţe de judecată, hotărârile date de către Comisia de Arbitraj fiind definitive şi obligatorii.

Avantajele utilizării arbitrajului în asigurari[1]

creşterea calităţii actului de justiţie, asigurată de numirea unor arbitri ce au, pe lângă pregătirea juridică, şi cunoştinţe aprofundate în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor;
arbitrul ales de către companie contribuie la o încredere mai mare în verdictul dat;
evitarea manevrelor obstrucţioniste sau dilatorii ale unei părţi;
caracterul suplu al procedurii arbitrale, în sensul ca părţile pot stabili, prin clauza compromisorie, regulile dupa care să se desfăşoare litigiul;
suprimarea, în mare parte, a formalismului;
arbitrajul specializat de asigurări şi reasigurări beneficiază de un Corp de specialişti alcătuit din reputaţi practicieni ai dreptului şi ai asigurărilor din piaţa de profil românească;
posibilitatea utilizarii medierii cu asistenta neutra a arbitrilor sau a tehnicienilor;
caracterul confidenţial al arbitrajului;
cheltuielile de judecată mai reduse;
partea de mediere organizată de arbitraj dă cele mai multe rezultate, părţile acceptând de cele mai multe ori soluţii comerciale care nu "omoară" contractul şi asigură cursul normal al relaţiilor dintre părţi;
societăţile de asigurare interesate să apeleze la această procedură juridică pot negocia includerea clauzei de arbitraj în condiţiile de asigurare pentru o mai eficientă mediere a disputelor din domeniu şi o soluţionare rapidă şi avantajoasă a litigiilor care apar între companii sau în relaţiile cu clienţii şi mandatarii.

Mediatorul din cadrul Serviciului Financiar se ocupă de reclamaţiile şi de litigiile dintre posesorii de poliţe şi companiile de asigurări ale acestora, atunci când procedura companiei privind reclamaţiile nu reuşeşte să rezolve problema. Mediatorul din cadrul Serviciului Financiar se poate opune deciziei unei companii de asigurări în raport cu un posesor individual de poliţă. Această decizie este obligatorie numai pentru companie, ceea ce înseamnă că se poate intenta proces în instanţă dacă persoana în cauză nu este mulţumită de hotărâre.

Serviciul de Mediere Financiară[2]

este un serviciu înfiinţat în baza legii şi este gratuit pentru consumatori;
se poate face apel la experţii independenţi din cadrul acestui serviciu dacă există o reclamaţie referitoare la o bancă, societate de asigurări sau firmă financiară ;
poate analiza reclamaţii care se referă la majoritatea aspectelor financiare: bancare, asigurări, ipoteci, pensii, economii şi investiţii, carduri de credit şi carduri de depozit, împrumuturi şi credite, cumpărare pe credit şi amanet, consultanţă financiară, acţiuni, pachete de acţiuni, fonduri mutuale şi obligaţiuni ;
poate începe să analizeze o reclamaţie dacă:

- societatea a trimis o scrisoare cu răspunsul său final la reclamaţie şi reclamantul nu este mulţumit de răspunsul primit;

- au trecut deja opt săptămâni, dar societatea încă nu a trimis răspunsul său final.

poate soluţiona majoritatea reclamaţiilor, fără a fi nevoie de o decizie oficială a mediatorului. Dacă este nevoie de o decizie a mediatorului, aceasta este definitivă.

Noutăţi în legislaţia privind asigurările[3]

Comisia Europeană a solicitat oficial ţării noastre să implementeze în legislaţia naţională directiva 68/2005 cu privire la reasigurari. Directiva completează o lacună a legislaţiei comunitare din domeniul asigurărilor care nu reglementa până acum situaţia întreprinderilor specializate în reasigurari, respectiv cele care nu încheie asigurări directe. Astfel au apărut diferenţe considerabile în ceea ce priveşte nivelul de supraveghere a întreprinderilor de reasigurare din diferitele state membre, ducând la lipsa unor condiţii de egalitate pentru toţi actorii de pe piaţă.

Internaţionalizarea asigurărilor şi apariţia noilor garanţii ar putea stimula întreprinderile să promoveze introducerea clauzei compromisorie în poliţele lor, precum şi în contractele de asigurări şi reasigurări dintre societăţile mamă şi filiale. Clauza compromisorie CEFAREA (Centre Français d'Arbitrage de Réassurance et d'Assurance)[4] figurează deja în multe contracte de asigurări şi reasigurări.

Într-o primă etapă, Comisia a solicitat CEIOPS să analizeze modul în care a fost pusă în aplicare directiva. Acest raport va servi drept bază a unei posibile revizuiri a directivei menţionate, în perioada 2008–2009.

CEIOPS: protectia consumatorilor de servicii financiare, prioritatea momentului[5]

Criza financiară mondială s-a aflat în central atenţiei şi la Conferinţa CEIOPS care a avut loc în data de 19 noiembrie 2008, la Frankfurt.

Subiectele abordate au fost legate de contextul actual:

solvabilitatea companiilor de asigurări şi a fondurilor de pensii,
protecţia consumatorilor de servicii financiare,
transparenţă şi comunicare intra şi inter sectorială.

Prioritati de actiune ale CEIOPS

Intâlniri mai dese, cu scopul declarat de a comunica direct şi deschis, pentru o permanentă informare despre fenomenele care ar putea afecta pieţele locale, cu atât mai mult cu cât criza actuală pune o lumină diferită asupra multor aspecte ale reglementărilor europene[6].
Asigurarea unei comunicări eficiente între autorităţile naţionale de supraveghere, cu scopul de a asigura protecţia consumatorilor de servicii financiare.
Cel mai recent studiu desfăşurat de CEIOPS, în octombrie 2008, a evidenţiat faptul că pe pieţele din Europa Centrală şi de Est, expunerea fondurilor de pensii la instrumentele financiare cu volatilitate mare este foarte redusă, astfel încât influenţa acestora poate fi gestionată.[7]
Prevenirea efectelor negative asupra percepţiei generale cu privire la pensile private pentru ţările CEE, ale căror pieţe de pensii private sunt foarte tinere, iar publicul nu este obişnuit să considere criza financiară ca pe un fenomen ciclic, trecător.[8]
Judecarea subiectului pensiilor private prin prisma randamentelor pe termen lung, în acord cu însăşi esenţa conceptului, aceea a investiţilor pe termen lung şi foarte lung. [9]

Concluzia specialiştilor participanţi la Conferinţa CEIOPS de la Frankfurt este că actuala criză financiară a pus în evidenţă necesitatea stringentă de a educa publicul pentru dezvoltare durabilă, astfel încât să perceapă corect fenomenele actuale şi implicaţiile lor pe termen lung.

[1] Vezi http://www.primm.ro/primm/2002_2/arbitraj.htm, Revista pieţei asigurărilor, Anul IV - nr. 2/2002 (17)
[2] http://www.financial-ombudsman.org.uk/accessibility/romanian/romanian.htm
[3] http://www.infolegal.ro/legislatia-privind-reasigurarile-nou-motiv-pentru-procedura-de-infringement/2008/06/06/
[4] http://www.arbitrage-fr.org/

http://www.cefarea.com/

[5] http://www.pensiileprivate.ro/CEIOPS-protectia-consumatorilor-de-servicii-financiare-prioritatea-momentului-articol-17,9-33893.htm
[6] Cf. Ion GIURESCU , vice-preşedintele CSSPP
[7] Dr. Thomas STEFFEN, Preşedintele CEIOPS
[8] Cf. Georg FISCHER, Director în cadrul Directoratului Comisiei Europene pentru Protecţie Socială şi Integrare
[9] Cf. Dr. Leonie BELL, Managing Consultant OXERA (cunoscută publicului de specialitate român de la ediţia 2008 a Zilei Pensiilor Private, la FIAR)

©Virginia-Smarandita Braescu
Centrul de Training, Consultanta si Mediere

Strategii de mediere pentru inovatie si leadership

2008-12-09T12:25:00.000-08:00

Managementul organizatiilor vizionare si durabile

Cercetarile intreprinse de Jim Collins, expert in evolutia companiilor excelente durabile, detroneaza miturile din lumea managementului si leadership-ului si demonstreaza ca progresul si inovatia sunt realizate de catre oameni disciplinati, flexibili, creativi si vizionari, prin doua procese – cheie:

1. Un proces creativ de inventare a unor mecanisme, procese si strategii noi, care sa permita alinierea prin pastrarea valorilor fundamentale ale organizatiei si stimularea progresului;

2. Un proces analitic pentru descoperirea si inlaturarea disfunctiilor care impiedica progresul, asemenea celulelor canceroase care trebuie eliminate inainte de a se extinde in tot corpul.

Concluziile cercetarilor realizate de Jim Collins prezinta compatibilitati cu lucrarile altor intreprinzatori, autori si lideri de succes (Peter Drucker, Edgar Schein, John Kotter si James Heskett, John Maxwell, Michael Gerber etc.)

Ce este managementul vizionar si durabil in secolul XXI?

O alternativa la managementul practicat in mod obisnuit;
O inovatie in privinta ideii de management prin adoptarea dinamicii yin si yang de conservare a valorilor si scopurilor esentiale si stimularea progresului;
Copiaza evolutia speciilor bine adaptate - care incearca multe lucruri si pastreaza doar pe cele care functioneaza – pentru a avea sanse sa se dezvolte intr-un mediu aflat in continua schimbare;
O inovatie bazata pe cercetare stiintifica ce are ca scop conservarea si imbunatatirea calitatii vietii, prin obtinerea unui profit in beneficiul umanitatii.

Organizatia viitorului

O organizatie cu viziune, mai inteligenta, mai umana, mai constienta;
O organizatie care depinde de sisteme si nu de oameni;
Oamenii sunt cel mai important activ: oameni disciplinati, responsabili, de caracter, cu atitudine pozitiva si motivatie intrinseca;
Cultura „hibrida” (John Kotter si James Heskett, 1992) – manageri formati in interiorul organizatiei, dar care reusesc sa induca o schimbare culturala, fara sa piarda valorile fundamentale ale organizatiei;
Atingerea bresei este rezultatul unui proces linistit si deliberat de intelegere a ceea ce trebuie facut, prin inaintarea intr-o directie consecventa, o perioada de timp indelungata;
Timpul este cel mai important avantaj: transformarile majore sunt mai evidente dupa ce s-au petrecut decat la momentul respectiv;
Este calauzita de sentimentul unei misiuni care transcende castigul financiar.

Liderii organizatiilor vizionare si durabile sunt lideri la 360º.

Sunt constienti de pasiunea si potentialul lor, incat stiu sa se autoconduca si nu isi fac griji de pozitia in care se afla ;
Realizeaza impactul pe care-l au asupra oamenilor din jurul lor;
Au putere de influenta la toate nivelurile organizatiei pentru ca stiu ca leadership-ul inseamna mai mult dispozitie decat pozitie;
Au o strategie cu privire la oamenii si procesele din jurul lor;
Isi asuma responsabilitatea pentru deciziile luate si stiu sa duca lucrurile la bun sfarsit;
Isi manifesta competenta prin expertiza pasiva (stiu ce trebuie sa faca si cum sa faca, iar cand nu stiu pot sa-si dea singuri seama ce si cum trebuie facut) si expertiza activa (abilitatea care transforma expertiza pasiva in actiune si se manifestă sub forma proceselor si sistemelor);
Invata oamenii din organizatie sa-si depaseasca limitele si sa participe la dezvoltarea organizatiei;
Gasesc metode creative pentru a face lucrurile sa functioneze;
Au capacitatea de a face alegeri de valoare, de a-si reinventa viata si rolul pe care-l joaca in organizatie;
Sunt convinsi ca viata lor are un sens si munca pe care o depun are o valoare si este importanta;
Stiu sa stabileasca un echilibru intre cele trei roluri pe care le joaca zilnic: sef, manager, tehnician;
Creeaza standarde pe baza carora se evalueaza;
Stiu sa delege sarcinile si inteleg ca nu pot controla totul;
Vad dincolo de propriile avantaje si se adapteaza usor la schimbare.

Cei 7 centri ai managementului in organizatiile vizionare si durabile

Disciplinele esentiale ale afacerilor (funcţii strategice):

1. Marketingul

2. Managementul

3. Banii

Procesele esentiale ale afacerilor (funcţii tactice):

4. Comunicarea

5. Conversia

6. Satisfacerea clientului

7. Conducerea

Trepte in lidership

1. Scopul principal

2. Obiectivul strategic

3. Strategia financiară

4. Strategia organizaţională

5. Strategia managerială

6. Strategia de resurse umane

7. Strategia de marketing

Cateva lecturi recomandate:

Jim Collins, Excelenta in afaceri si Afaceri cladite sa dureze, ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2006
John Maxwell, Dezvolta liderii din jurul tau si Cele 21 de calitati ale liderului, editura Amaltea, Bucuresti, 2002 - 2003
Michael Gerber, Mitul intreprinzatorului si Mitul Managerului, editura Amaltea, Bucuresti, 2003 – 2004

Laureatii Premiului Nobel pentru Pace atrag atentia asupra nevoii de educatie pentru copiii din tarile afectate de conflicte armate

2008-11-22T10:18:00.000-08:00

Bucuresti, 21 noiembrie 2008

Sursa: Comunicatemedia.ro

Intr-o declaratie comuna, in premiera mondiala, peste 30 de castigatori ai Premiului Nobel pentru Pace au lansat astazi un apel de urgenta pentru implementarea unei educatii de calitate si cladirea pacii in tarile afectate de conflicte armate.

Laureatii Premiului Nobel, printre care presedintele Jimmy Carter, Dalai Lama, arhiepiscopul Desmond Tutu si Burma's Aung San Suu Kyi, au lansat un apel catre liderii mondiali pentru acordarea unei atentii sporite nevoilor educationale a peste 37 de milioane de copii care traiesc in tari nesigure si nu pot merge la scoala. Intr-o scrisoare deschisa comuna adresata liderilor mondiali, realizata la initiativa Aliantei Internationale Salvati Copiii, cei 31 de castigatori ai Premiului Nobel Pentru Pace spun:

" Razboaiele si conflictele sunt savarsite de adulti. Dar fiecare adult a fost un copil odata si s-a format datorita experientelor prin care a trecut si indrumarii primite. La baza acestui lucru sta educatia. Dar in conditiile in care peste 70 de milioane de copii nu au nici macar sansa de a merge la scoala iar mai mult de jumatate din ei traiesc in tari afectate de conflicte armate - ce invata acesti copii?"

Scrisoarea soseste intr-un moment in care milioane de copii nu au acces la educatie din cauza razboaielor. In Republica Democrata Congo, chiar si inainte de recentul conflict, 5 milioane de copii de varsta scolara din cei 9.6 milioane nu pot merge la scoala. In lipsa unei protectii adecvate in fata conflictului, in ultimele saptamani si mai multi copii au fost obligati sa paraseasca scoala. Unora dintre scoli li s-a impus sa recruteze copii de varsta scolara pentru a deveni soldati. O analiza a razboaielor civile din ultimii 50 de ani arata ca fiecare an petrecut de copiii-baieti intr-o institutie de invatamant reduce cu 20% riscul ca acestia sa se implice in viitor in conflicte armate - si totusi, copiilor prinsi in aceasta spirala a conflictelor, continua sa li se refuze accesul la educatie.

Castigatorii Premiului Nobel pentru Pace lanseaza aceasta scrisoare in sprijinul Campaniei Globale Rescrieti Viitorul a Aliantei Salvati Copiii, care militeaza pentru accesul la educatie al copiilor din tarile nesigure, afectate de conflicte, facand un apel pentru marirea fondurilor acordate educatiei, care va atrage dupa sine pace si stabilitate. Apelul castigatorilor Premiului Nobel pentru pace este facut in ziua cand se aniverseaza la scara mondiala 19 ani de la adoptarea de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite a Conventiei cu privire la Drepturile Copilului , cand se celebreaza si Ziua Universala a Drepturilor Copilului si cu trei saptamani inainte de editia din decembrie a ceremoniei decernarii premiului Nobel 2008.

Fostul presedinte al SUA, Jimmy Carter, care a castigat acest premiu pentru eforturile sustinute zeci de ani de a gasi solutii pasnice la conflictele internationale, declara:

"Am vazut impactul benefic pe care il are educatia in promovarea pacii. Ar fi o greseala sa subestimam influenta pe care o au copii in formarea opiniilor si luarea deciziilor adultilor."

Charlotte Petri Gornitzka, Secretar General al Aliantei Internationale Save the Children, adauga:

"Suntem extrem de incantati ca acesti campioni ai pacii au ales sa vorbeasca intr-un glas pentru prima data in istorie. Sprijinul lor arata ca, daca comunitatea internationala se gandeste serios la stoparea conflictelor si cladirea unei paci durabile in tari precum Uganda, Republica Democrata din Congo si Afganistan, atunci educatia trebuie sa fie prioritatea numarul 1."

Printre cei care au semnat scrisoarea se numara Jimmy Carter, Kim Dae-Jung, Frederik W. de Klerk, liderul spiritual Dalai Lama si Aung San Suu Kyi. Impreuna ei vizeaza 17 tari si s-au implicat direct in rezolvarea a 15 conflicte. Printre organizatiile care sprijina scrisoarea se numara UNICEF, ILO (Organizatia Internationala a Muncii), Agentia Internationala a Energiei Atomice si Biroul International pentru Pace, ai carui fondatori au castigat premiul Nobel pentru Pace in 1910.

"Salvati Copiii Romania a transmis scrisoarea catre Presedintele Romaniei, dl. Traian Basescu, Primul Ministru, dl. Calin Popescu-Tariceanu, Ministrul Afacerilor Externe, dl. Lazar Comanescu si Ministrul Economiei si Finantelor, dl. Varujan Vosganian. In acelasi timp, derulam o campanie de informare in scolile bucurestene, in care promovam drepturile copiilor de a trai in pace si atragem atentia asupra impactului negativ al conflictelor armate asupra vietii copiilor si a comunitatilor" a declarat Gabriela Alexandrescu, Presedinte Executiv al Organizatiei Salvati Copiii Romania.

Pentru informatii suplimentare contactati:

Ana Dumitru, Responsabil Comunicare,
tel : 021 316 61 76, ana.dumitru@salvaticopiii.ro

Stefania Mircea (Ionita),
tel: 021 316 61 76, stefania_ionita@salvaticopiii.ro

Salvati Copiii Romania este o organizatie neguvernamentala, de utilitate publica, non-profit, care promoveaza de 18 ani drepturile copilului, in acord cu Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Este membra a Aliantei Internationale Salvati Copiii, cea mai mare organizatie independenta din lume de promovare a drepturilor copiilor, ce cuprinde 27 de membri si desfasoara programe in peste 120 tari. Salvati Copiii Romania este implicata in diferite proiecte de educatie, protectie sociala si advocacy pentru copiii din familii sarace, copiii victima a violentei, copiii victime ale exploatarii prin munca, copiii strazii, copiii refugiati, copiii din comunitatile dezavantajate, copiii cu dizabilitati etc., lucrand cu copiii si familiile acestora pentru imbunatatirea vietii lor de zi cu zi si crearea unor planuri de viitor. Anual peste 30.000 de copii sunt implicati in programele organizatiei. Salvati Copiii isi utilizeaza experienta globala pentru a obtine din partea organismelor guvernamentale decizii si initiative de pe urma carora sa beneficieze toti copiii. Pentru mai multe informatii despre programele Salvati Copiii Romania vizitati www.salvaticopiii.ro

Lista completa a laureatilor Premiului Nobel pentru Pace care au semnat scrisoarea comuna:

American Friends Service Committee (1947),
Friends Service Council (1947)
Amnesty International (1977)
Arhiepiscop Desmond Mpilo Tutu (1984)
Carlos Filipe Ximenes Belo, Jose Ramos-Horta (1996)
Jimmy Carter (2002)
Dalai Lama (1989)
Frederik Willem de Klerk (1993)
Shirin Ebadi (2003)
Mohamed ElBaradei (2005)
Adolfo Perez Esquivel (1980)
John Hume (1998)
Agentia Internationala de Energie Atomica (2005)
Campania Internationala de Interzicere a Minelor, Jody Williams (1997)
Organizatia Internationala a Muncii (1969)
Uniunea Internationala a Fizicienilor pentru Prevenirea Razboiului Nuclear (1985)
Kim Dae-jung (2000)
Aung San Suu Kyi (1991)
Wangari Maathai (2004)
Mairead Corrigan Maguire (1976)
Biroul International Permanent pentru Pace (1910)
Oscar Arias Sanchez (1987)
Rigoberta Menchu Tum (1992)
Fondul pentru Copii al Natiunilor Unite (1965)
Biroul Inaltului Comisar al Natiunilor Unite pentru Refugiati (1981) (1954)
Elie Wiesel (1986)
Betty Williams (1976)

Declaratii de sprijin integrale sunt disponibile la cerere din partea: Organizatia Internationala a Muncii Uniunea Internationala a Fizicienilor pentru Prevenirea Razboiului Nuclear Ministrul norvegian al Educatiei, Bard Vegar SolhjellPresedintele Uniunii Educatiei din Norvegia si Membru al Comitetului GCE, Helga HjetlandProfesor Elie WieselPresedinte Jimmy CarterBan Ki-moon, Secretar-General al Natiunilor Unite Biroul International pentru Pace Mairead Maguire UNICEF Amnesty InternationalPresedinte Coreea Kim Dae-JungAdolfo EsquivelPresedinte Jose Ramos-Horta Federatia Internationala a Crucii Rosii

Alte citate:

De la domiciliul domniei-sale din Belfast, Irlanda de Nord, Mairead Corrigan Maguire, laureata Nobel in 1976 si presedinta a Grupului Femeilor care au castigat Premiul Nobel, a declarat:

"Cred cu tarie ca trebuie sa facem apel la guvernele tarilor, liderii mondiali si grupurile aflate in conflicte armate sa recunoasca faptul ca toti copiii au dreptul la educatie, la copilarie, la pace si la invatatura. Trebuie sa recunoastem aceste drepturi si sa le punem in aplicare".

Ban Ki-moon, Secretar-General al Natiunilor Unite, care a castigat premiul in 2001, a declarat:

"Educatia este, din multe motive, o virtute si piatra de temelie a progresului omenesc. De asemenea, este unul din cele mai puternice instrumente pe care le avem pentru cladirea pacii. Apreciez eforturile inestimabile ale partenerilor Natiunilor Unite, precum Salvati Copiii si salut campania Rescrieti Viitorul, care face toate eforturile pentru a se asigura ca tinerii si copiii de pretutindeni din lume au acces la educatia de calitate, care este un drept din nastere."

Rigoberta Menchu Tum, care a castigat premiul in 1992 pentru lucrarile sale in care a publicat situatia indigenilor din Guatemala in timpul si dupa Razboiul Civil din Guatemala, a spus:

"Trebuie sa invatam sa solutionam confictele existente…discordia, discriminarea, rasismul, excluderea. Nu putem aspira la pace daca nun e aflam in armonie cu ceilalti…Tinerii nostri nu mai vor sa fie intoleranti, rasisti sau discriminatoprii, ci doresc cu entuziasm sa fie locuitori ai Guatemalei multiculturali, multietnici, poligloti."

Presedintele Kim Dae-jung, care a castigat premiul in 2000 pentru acvtivitatea lui in domeniul drepturilor omului in Asia si pentru pace si reconciliere in Coreea de Nord, a spus:

"Stim cu totii cat de oribil este un razboi pentru copii. Mai intai si inainte de toate, copiilor ar trebui sa li se fie protejata siguranta si pacea, chiar si in circumstante de pericol si instabilitate. Ei trebuie sa fie bine hraniti, sa doarma bine si sa fie vindecati daca se imbolnavesc. Mai mult, ar trebui sa primeasca educatia potrivita."

Ann Veneman, Director Executiv al UNICEF, care a castigat premiul in 1965, a spus:

"A oferi o educatie de calitate este una din cele mai bune solutii de a alina impactul calamitatilor asupra copiilor si de a pune baze solide pentru pace si dezvoltare durabila. In uma unui conflit, redarea accesului la scoala copiilor contribuie serios la restabilirea pacii si stabilitatii."

Juan M. Suarez del Toro, Presedintele Comitetului International al Crucii Rosii, care a castigat premiul in 1917, 1944 si 1963, a declarat:

"Ca si Salvati Copiii, credem ca doar prin educatie - formala, non-formal+ si informala - le putem oferi copiilor perspectiva de care au nevoie pentru a intelege si analiza cu ochi critic lumea si pentru a deveni un incredibil factor de schimbare in interiorul ei. "

www.salvaticopiii.ro
Comunicatemedia.ro

Innovation, Mediation and Leadership

2008-10-28T13:03:00.000-07:00

1. The Lisbon Strategy. What is this strategy about?

It is based on a consensus among member states to modernize Europe, both from a social and from an economic point of view. Moreover, an important aspect in accomplishing this goal is represented by the emphasis which is made on the cultural dimension.

The Age of the Great Discoveries

2. The European Year of Creativity and Innovation

As a continuation of the year 2008 which was the year of cultural exchange, the European Commission have declared the year 2009 as being the European Year of Creativity and Innovation. [1] Will it also be a year for creative leadership?

3. Key concepts which are representative for the present-day moment

These key concepts are: innovation, mediation and leadership.

The partnership represents another key concept which enables people to adapt themselves to new context, to develop the human resource and to participate in the democratic reconstruction of a fragmentary society, both from a cultural and from a social point of view.

4. Strategic partnerships

Strategic partnerships are built on a new socio-educational paradigm [2] consisting of alternative methods of conflict resolution such as: negociation, mediation and problem solving. By its catalytic value in solving problems and discovering innovation, the conflict is an essential element of this new paradigm. Thus, mediation represents an instrument in leadership which means a change in the order of things, with a view to achieving extraordinary results in the management of transition and change at the start of the new millenium.

From this perspective, the relationship between innovation and leadership is made possible through the use of mediation which both unites and separates at the same time for a long-lasting social development.

[1] Le rapporteur Katerina Batzeli
[2] Conf. univ. dr. Carmen Bulzan, Articolul Sociodidactica – o nouă paradigmă a educaţiei în societatea cunoaşterii; director DPPD, Universitatea Ecologica din Bucuresti

Likeness

Contrast

Opposed or complementary ?

Right instruments to administer this construction
Global view
Momentum

5. As a conclusion:

Mediation represents an innovation in the classical law system (a cultural revolution for the lawyer), which clearly distinguishes a simple change – that is the variation of what already exists – from a profound change that alters the scope of what is possible.

© Virginia - Smarandita Braescu

Executive President of the Training, Consulting and Mediation Center

MEDIARCOM: spirit de echipa pentru inovatie si leadership in mediere / MEDIARCOM: esprit d'équipe pour innovation et leadership en médiation

2008-10-28T10:59:00.000-07:00

Conflict Resolution Day 2008, Lisbon, Portugalia

2008-10-16T12:57:00.000-07:00

Fotografii realizate de Diana Ramos©MEDIARCOM (European Mediation Association), Conflict Resolution Day 2008 in parteneriat cu ACR (Association for Conflict Resolution) si sprijinul GRAL (Alternative Dispute Resolution Office of the Ministry of Justice of Portugal)

Ziua Mondiala a Rezolvarii Conflictelor / Conflict Resolution Day

2008-10-09T06:47:00.000-07:00

MEDIARCOM (Asociatia Europeana de Mediere) organizeaza in data de 17 octombrie 2008,

un workshop cu tema

"Medierea: de la competitie la colaborare cu accent pe valori, interese, nevoi, emotie"

Formator:
Patricia Malbosc , Franta

Mai multe informatii despre program si formator aici

Ziua Mondiala a Rezolvarii Conflictelor / Conflict Resolution Day

2008-09-23T22:36:00.000-07:00

MEDIARCOM (Asociatia Europeana de Mediere)
are placerea sa va invite la:
Conflict Resolution Day (Ziua Mondiala a Rezolvarii Conflictelor)
16 Octombrie 2008
In parteneriat cu ACR (Asociatia pentru Rezolvarea Conflictelor www.acrnet.org/)

si sprijinul GRAL (Departamentul de Modalitati Alternative de Rezolvare a Conflictelor
din cadrul Ministerului de Justitie al Portugaliei)

MEDIEREA IN ACTIUNE
DIMINEATA: Training in Mediere: provocari (dezbatere)
DUPA AMIAZA: Tendinte actuale in medierea europeana

(conferinta internationala)

Loc de desfasurare : Amfiteatrul Ministerului de Justitie din Portugalia (GRAL)
Adresa: Str. Duque de Loulé, 72, Lisabona, Portugalia

Descarca programul in limba romana

Intrarea este libera. Inscrierea este obligatorie pentru a primi confirmarea participarii.

Pentru inscrieri, va rugam sa ne scrieti pe adresa de mail: mailto:info@mediarcom.com
MEDIARCOM – Asociatia Europeana de Mediere
http://www.mediarcom.com/ www.mediarcom.com/uk www.mediarcom.com/fr
www.mediarcom.com/es www.mediarcom.com/ro

Confirmarea participarii

Ziua Mondiala a Rezolvarii Conflictelor

16 octombrie 2008, 9:30 a.m. – 5:30 p.m., Amfiteatrul Ministerului de Justitie, str. Duque de Loulé, 72
LISABONA, Portugalia

Nume: ___________________________________________________
Profesie sau domeniu de activitate: ___________Oras: _____Tara: ______
E-mail: __________________________________________________
Cum ati aflat despre Ziua Mondiala a Rezolvarii Conflictelor de la Lisabona? ________________________________________________________
Va rugam sa trimiteti confirmarea pe adresa:: mediarcom@netcabo.pt

Sursa: MEDIARCOM (http://www.mediarcom.com/)

Sondaj de opinie - „Medierea conflictelor la liceeni" / Sondage d’opinion – “La médiation des conflits chez les lycéens”

2008-09-12T04:55:00.000-07:00

Parte a proiectului „Medierea în şcoală”, sub egida Centrului de Training, Consultanţă şi Mediere (CTCM – Oneşti) şi Asociaţiei pentru Dezvoltare şi Intervenţie Socială şi Educaţională (ADISE – Bacău), prezentul sondaj de opinie a fost elaborat, organizat, efectuat, analizat şi interpretat de elevii de la Colegiul Naţional „Grigore Moisil” Oneşti, din cadrul opţionalului de Sondaje de opinie, sub îndrumarea profesorului Mihail DUMACHE, în perioada aprilie – septembrie 2008.

Chestionarul a fost operaţionalizat în timpul orelor - pentru a reduce la minimum gradul de influenţare asupra subiecţilor - în cursul săptămânii 26 - 30 mai 2008, în cele opt licee din Oneşti şi Târgu Ocna. Au răspuns la chestionar 895 liceeni (curs de zi), selecţionaţi proporţional aleatoriu pe straturi (pe şcoli, pe clase, pe genuri). Eşantionul a reprezentat 18,61% din totalul liceenilor (4 808), cu un indice de eşantionare de 5,37% şi cu o eroare maximă de eşantionare de 3,89%. (Vezi ANEXA 2).

Chestionarul a cuprins 8 întrebări închise, 3 semideschise (cu 130 de itemi) şi o întrebare cu răspuns deschis, la care s-au adăugat datele de identificare: liceul, genul, vârsta, clasa.

Sondajul „Medierea conflictelor la liceeni” a urmărit 3 dimensiuni:

1. percepţia liceenilor despre starea de conflict din clasa / şcoala în care învaţă

2. agresivitatea şi violenţa, delimitarea graniţei dintre ele în percepţia liceenilor

3. descoperirea unor potenţiali mediatori de conflicte din rândul liceenilor

1. Percepţia liceenilor despre starea de conflict din clasa / şcoala în care învaţă.

Peste 1/3 (35%) cred că în clasă sunt deseori conflicte, 56% rareori, doar 9% le neagă sau nu răspund (2). Subiecţii consideră la (10) că cele mai multe conflicte din şcoală au loc :

fie între elevi (55%)

între doi elevi (30%)

între două grupuri de elevi (13%)

între două grupuri de elevi din cadrul aceleiaşi clase (12%)

fie între elevi şi clasă (12%)

între un elev şi clasă (8%)

şi între un grup de elevi şi clasă (4%)

şi mai puţin cu profesorii (23%.)

între un elev şi profesor (12%),

între clasă şi profesor (11%)

sau cu părinţii (3%)

Conflictele afectează peste jumătate dintre subiecţi - 62% - (11), 18% dintre ei considerându-se, într-o anumită măsură, chiar victime ale violenţei din şcoală (8). Incidenţa răspunsurilor afirmative la (8abc) în raport cu (11ab) este între 29,6% şi 31,01%, rezultând că 5,5% dintre subiecţi se consideră drept victime ale violenţei ca urmare a stării de conflict existente în şcoală.
66% dintre subiecţi se implică în conflictele din clasă care nu-i privesc în mod direct, 3% întotdeauna, 63% uneori (1), iar 65% au avut deja de-a face cu aceste conflicte - 9% deseori, 56% rar (3). 10,16% din totalul eşantionului se implică în conflicte, şi reprezintă cvasitotalitatea (92%) celor care se consideră şi victime ale violenţei din şcoală (Vezi incidenţa (1) şi (3) cu (8)) exprimând legătura sinceră pe care o fac liceenii între starea conflictuală şi starea de violenţă.

2. Agresivitatea şi violenţa, delimitarea graniţei dintre ele în percepţia liceenilor.

Disocierea termenilor este convenţională fiind foarte dificil de trasat o linie netă de demarcaţie. În general, dacă agresivitatea exprimă un comportament provocator, violenţa este deja realizarea în fapt a unei asemenea intenţii, aşadar violenţa o putem caracteriza drept concretizare a agresivităţii, stadiul superior şi hotărâtor al acesteia.

Peste jumătate dintre subiecţi (55%) consideră că a fi agresiv nu este totuna cu a fi violent (6). În comparaţie cu cei care nu diferenţiază agresivitatea de violenţă (35%) ei se implică mai mult în conflicte (la 3 a,b) 72% faţă de 60%), cred că au loc mai puţine conflicte deseori (la (2a), 34% faţă de 38%), consideră la (10) conflictele elev / clasă – profesor mai dese (13% la 12% şi 12% la 11%) şi sunt mai consecvenţi (doar 16% dintre ei nu discriminează o formă de agresivitate de o formă de violenţă la (7) şi (9), faţă de 85% dintre ceilalţi, care răspund da la (6), dar “descoperă” forme diferite la (7) faţă de (9).

Răspunsurile subiecţilor la (7) şi (9) propun următoarele ierarhizări ale formelor de agresivitate şi de violenţă:
7.1. ironizarea (14%)
7.2. umilirea (14%)
7.3. nepoliteţea (13%)
7.4. insultarea (12%)
7.5. tonul ridicat (7%)
7.6. bătaia (6%)
7.7. adresarea de înjurături (5%)
7.8. ameninţarea (5%)
7.9. absentarea de la ore (4%)
7.10. nu ştiu / nu răspund (4%)
7.11. sfidarea (3%)
7.12. lovirea cu obiecte (2%)
7.13. bruscarea (2%)
7.14. dispreţul (2%)
7.15. poreclirea (2%)
7.16. imitarea denigratoare (2%)
7.17.intimidarea (1%)
7.18. invidia (1%) (deschis)
7.19. împingerea (1%)
7.20. refuzul de a acorda ajutor (1%)
9.1. bătaia (13%)
9.2. insultarea (10%)
9.3. nepoliteţea (8%)
9.4. tonul ridicat (8%)
9.5. lovirea cu obiecte (8%)
9.6. ironizarea (7%)
9.7. umilirea (7%)
9.8. ameninţarea (6%)
9.9. adresarea de înjurături (6%)
9.10. bruscarea (5%)
9.11. nu ştiu / nu răspund (5%)
9.12.altceva, nedefinit (4%) (deschis)
9.13. împingerea (3%)
9.14. sfidarea (2%)
9.15. dispreţul (2%)
9.16. poreclirea (2%)
9.17. intimidarea (2%)
9.18. absentarea de la ore (2%)
9.19. refuzul de a acorda ajutor (1%)
9.20. imitarea denigratoare (0%)

Ironizarea (15%), umilirea(15%), ameninţarea (6%) şi adresarea de înjurături (6%) - ca forme de agresivitate - bătaia (14%), lovirea cu obiecte (10%), tonul ridicat (9%) şi adresarea de înjurături (7%) - ca forme de violenţă - sunt mai ridicate procentual la cei care fac diferenţa la (6), în timp ce, insultarea (12%) şi bătaia (5%) – ca forme de agresivitate - nepoliteţea (7%), ironizarea (6%), ameninţarea /5%) - ca forme de violenţă - sunt mai scăzute procentual la aceştia în comparaţie cu media, ceea ce sugerează că ei reprezintă partea eşantionului mai sensibilă şi mai clară în înţelegerea fenomenului violenţei şcolare.

Făcând diferenţa procentelor între răspunsurile totale la (7) şi (9) prin comparaţie cu diferenţa de procente din răspunsurile subiecţilor care au discriminat agresivitatea de violenţă (55% din total) la (6) am descoperit pragul dintre agresivitate şi violenţă. El este perceput de subiecţi ca fiind între poreclire (+1) - prin refuz de a acorda ajutor (0), dispreţ (0), ameninţare (0) - şi intimidare (-1) (Vezi ANEXA 3).

3. Descoperirea unor potenţiali mediatori de conflicte din rândul liceenilor

(4) le-a cerut subiecţilor să-şi aproximeze caracterul pentru a sesiza, dacă există, vreo legătură între autoapreciere şi rezultatele sondajului.

La (5) subiecţii au trebuit să îşi manifeste acordul / dezacordul faţă de 10 afirmaţii şi, pe baza algoritmului răspunsurilor la primele 9 în ordinea: 1 (1,2), 2(1,2), 3(3,4), 4(3,4), 5(1,2), 6(1,2), 7(3,4), 8(3,4) şi 9(3.4), să putem selecta elevi cu aptitudine pentru medierea conflictelor. Au fost vizate următoarele caracteristici pentru potenţialii mediatori de conflicte: spiritul nerăzbunător, împăciuitorist, conciliant (5.1), manipulator, de lider (5.2), sociabil, doritor de a rezolva problemele împreună cu ceilalţi (5.3, 5.5), stăpân pe sine, echilibrat şi moderat, (5.4 şi 5.8), altruist, devotat aproapelui (5.6), empatic, cu plăcerea lucrului în echipă şi al înţelegerii celuilalt (5.7 şi 5.9). Ne-au interesat în mod special răspunsurile individuale pentru a descoperi persoane cu calităţi de moderator.

Ultima întrebare, (12) (Vezi ANEXA 4), a solicitat subiecţilor să indice nume de persoane care ar putea fi capabile să rezolve conflictele din clasă, dorind să descoperim eventuali moderatori văzuţi din perspectiva subiecţilor.

La (4), 54% s-au socotit calmi, 29% indiferenţi, 9% nu ştiu / nu răspund şi 8% s-au evaluat ca agresivi sau violenţi. Ultima categorie s-a dovedit a nu intra în calculul posibililor mediatori, deoarece, în funcţie de răspunsurile la afirmaţiile de la (5), agresiv / violenţii declaraţi sunt mai puţin dispuşi spre împăcare (mai răzbunători) (34% faţă de 51%, acordul la 5.1), mai lipsiţi de moderaţie (24% faţă de 36%, acordul la 5.4), mai puţin sociabili (76% faţă de 81% la 5.3), cu un apetit pentru influenţare şi putere mai mare (54% faţă de 45%, acordul la 5.2 şi 15% faţă de 33%, dezacordul la 5.8), dar puţin mai altruişti (40% faţă de 39%, acordul la 5,6) decât media.

Analizând răspunsurile agresiv / violenţilor declaraţi - 9,5% dintre băieţi şi 6,5% dintre fete, sugerând că agresivitatea şi violenţa sunt percepute ca fiind caracteristici mai curând masculine -, am constatat că se implică mai mult decât media în conflicte (91% faţă de 66%), discriminează mai sigur agresivitatea de violenţă (peste 91% faţă de 55%, media), consideră mai dese conflictele între 2 grupuri de elevi (15% faţă de 13%), clasă / profesor (14% la 11%), elev / profesor (15% la 12%) şi elevi / părinţi (6% la 3%) (nu ştim dacă le şi generează, dar suntem înclinaţi să credem). Sunt mai consecvenţi cu ei înşişi. Doar 8,7% nu răspund diferenţiat la (7) şi (9), cu aproape jumătate mai puţini (cu 42%) decât cei 55% de la (6). Şi, poate pentru că îşi cunosc mai bine firea, peste un sfert dintre ei (27,5%) se simt mai ameninţaţi (victime ale violenţei din şcoală) decât media (18%) la (8).

Din compararea generală a răspunsurilor eşantionului la (5, 1-9) putem concluziona că: afirmaţiile 5.3 cu 81% (dezacordul), 5.5 cu 74% (acordul) şi 5.7 cu 67% (dezacordul) sunt cel mai împărtăşite de subiecţi. Răspunsurile exprimă atât cerinţele de susţinere, ajutor în formare, de educare, cât şi nevoia stringentă de sociabilitate, care sunt fireşti vârstei (nevoia şi dorinţa de a fi ajutat, de a nu lua decizii importante de unul singur, de a fi orientat în luarea hotărârilor şi de a lucra în echipă). În schimb, afirmaţia 5.6 cu 29% (acordul) are cea mai slabă pondere între subiecţi. Să interpretăm că evidenţiază individualismul şi egoismul sau, poate, că dedicarea faţă de celălalt până la uitarea de sine este atât de naturală la adolescenţi şi tineri încât reproşurile aproape că nu sunt percepute (vezi că 19% nş/nr)?

Răspunsurile deschise de la (12) au fost diverse – nume (1,6%), autorităţi şcolare, extraşcolare, politice, statale, grupuri, clase, soluţii teoretice, ironii, non-răspunsuri.

Le-am grupat în 4 categorii, denumite de noi:

Soluţia autorităţii exterioare (director, diriginte, un grup de profesori aleşi pentru asta, profesorul care este la catedră, părinţii elevilor din clasă, un profesor exigent, un psiholog), 43%.
Soluţia combinată (elevii şi profesorii, elevii şi direcţiunea, elevii şi dirigintele, noi între noi, dirigintele sau directorul dacă e grav), 14%.
Soluţia interioară (gaşca sau prietenii, tovarăşii mei, cei care le creează, propria noastră persoană (în cazul în care suntem implicaţi), colectivul prin comunicare, întreaga clasă prin adoptarea unui comportament mai bun, o persoană extrem de autoritară, colegii mai îndrăgiţi prin clasă, clasa mea (fără implicaţii din exterior), noi înşine, propria persoană, eu, cei care provoacă conflictul, şefa clasei, şeful clasei, persoanele care sunt implicate în conflict, doar elevii acestei clase etc), 18%.
Neştiutorii, scepticii, ironicii (non-răspunsuri, nu ştiu, nimeni, mascaţii, SPP, jandarmi, o forţă geofizică), 25%.

CONCLUZII

Liceenii percep în proporţie de peste 2/3 că sunt conflicte în clasă, mai ales între ei (2/3) şi mai puţin cu profesorii sau părinţii (1/4).
Se simt afectaţi de conflicte aproape 2/3 din eşantion.
5,5% dintre subiecţi se percep drept victime ale violenţei ca urmare a stării de conflict existente în şcoală, iar cei care se implică sigur în conflicte (1/10 din eşantion) formează şi cvasitotalitatea (92%) celor care se consideră şi victime ale violenţei din şcoală. Agresiv / violenţii declaraţi (8% din eşantion), pentru că îşi cunosc mai bine firea, se simt mai ameninţaţi (victime ale violenţei din şcoală) decât media (27,5% faţă de 18%).
Peste jumătate dintre subiecţi discriminează agresivitatea de violenţă. Aceasta reprezintă partea eşantionului mai sensibilă şi mai clară în înţelegerea fenomenului violenţei şcolare.
Pragul dintre agresivitate şi violenţă este perceput de subiecţi ca fiind între poreclire - prin refuz de a acorda ajutor, dispreţ, ameninţare, - şi intimidare.
Am descoperit 17 subiecţi cu calităţi de posibili mediatori de conflicte şi 11 nume, care urmează a fi verificate şi puse în valoare de către parteneri.
Majoritatea subiecţilor cred în rezolvarea conflictelor din clasă prin intermediul autorităţilor şcolare interne, dar şi împreună cu elevii.
Se remarcă diversitatea soluţiei interioare (de la cei implicaţi, prin întreaga clasă, până la lideri sau persoane cu calităţi de mediator – autoritari, mai deştepţi, îndrăgiţi).

Raport Sondaj de opinie „Medierea conflictelor la liceeni”

Prezentare PowerPoint - "Medierea conflictelor la liceeni"

Ce este medierea? / Qu’est – ce que la médiation ?

2008-08-18T05:58:00.000-07:00

1. O paradigma universala / un paradygme universel

Născută din domenii şi practici diverse (psihologie, sociologie, pedagogie, drept, politică, consultanţă, creativitate, rezolvarea de probleme etc), medierea este o paradigmă, reprezentând, asemenea altor paradigme (timpul, spaţiul, comunicarea, paradoxul, informaţia, globalizarea, etc), un punct de întâlnire între mai multe discipline din a căror combinare rezultă „o înţelegere mai bogată şi mai nuanţată a lumii şi comportamentului uman”. (vezi academician Solomon Marcus, 2005, Paradigme universale, ed. Paralela 45, Piteşti )

2. O practică foarte veche / une pratique très ancienne , dar care a dobândit o importanţă socială abia în ultimii 25 – 30 de ani. Teoria cea mai răspândită susţine că modelul dezvoltat în America prin anii '80 a fost împrumutat şi aplicat şi în Europa. Trebuie avută în vedere şi existenţa unor modele autohtone, deoarece în fiecare ţară au aparut practici spontane, noi modalităţi de soluţionare a conflictelor. (vezi Michèle Guillaume – Hofnung, profesor de drept public la Universitatea Paris XI, membra in Consiliul National Consultativ al Medierii Familiale, vicepresedinta CNF /UNESCO).

3. Un răspuns la problematica lumii contemporane / une réponse à la problématique du monde contemporain (schimbări multiple, diversificarea surselor de informare, evoluţie rapidă a cunoaşterii şi tehnologiei, explozie demografică, amplificarea fenomenului de şomaj, excludere socială, degradarea mediului, proliferarea conflictelor, urgenţa de a face recunoscute şi respectate drepturile omului etc)

"Medierea este un răspuns firesc la evoluţia societăţii şi constituie un ansamblu coerent." (Jean-Louis Lascoux, formator de mediatori, autorul modelului sistemic SIC centrat pe persoană şi interacţiunile în comunicare)

"Un imperativ social major care fundamentează totodată dimensiunea individuală şi cea colectivă a cetăţeniei noastre." (Bernard Lamizet, prof. dr. la Institutul de Studii Politice din Lyon)

4. Instrument al societăţii civile / instrument de la société civile, medierea serveşte la producerea legăturilor sociale şi afirmarea unor valori precum autonomia, responsabilitatea, adaptarea la noile condiţii, solidaritatea şi acordul. La summit-ul european de la Créteil (desfăşurat în perioada 20 - 23 septembrie 2000, când Franţa deţinea preşidenţia Uniunii Europene), şefii de Stat au căzut de acord asupra următoarei definiţii a medierii:

„ Medierea este un proces de creaţie şi de gestionare a vieţii sociale, care permite fie restabilirea legăturii sociale, fie prevenirea sau rezolvarea conflictelor datorită intervenţiei unei persoane terţă, imparţială şi fără putere de decizie, care garantează comunicarea între parteneri.” (vezi Monique Sassier, 2001, Construire la médiation familiale, ed. Dunod, Paris, p. 10)

La acest seminar s-a subliniat necesitatea de a reflecta asupra medierii sociale la nivel european şi s-au identificat alte funcţii ale medierii, pentru a nu limita definiţia medierii la un model alternativ de soluţionare a conflictelor. Medierea poate preveni conflictele, stabili şi restabili legăturile sociale şi culturale, de aceea este important să fie definită ca un ‘proces’ şi nu ca o ‘procedură’. Procesul este adaptabil, în timp ce procedura presupune constrângeri, etape prestabilite, determinate cu precizie. Cu toate că se bazează pe reguli precise şi etapele sunt inevitabile, procesul de mediere nu urmează o logică procedurală. Mediatorul stăpâneşte procesul şi ştie să-l adapteze în funcţie de situaţie.

5. Un fenomen la modă / un phénomène à la mode care câştigă teren în faţa altor modele consensuale de rezolvare a conflictelor. O poziţie intermediară, un tip de negociere asistată de o parte terţă neutră, numită mediator. In prezenţa mediatorului cele două părţi negociază şi stabilesc acordul final.

6. Medierea este o formă de educaţie socială pentru dezvoltare durabilă / une forme d'éducation sociale pour le développement durable ce vizează dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi rezolvare a conflictelor, astfel încât oamenii să ajungă să se înţeleagă direct şi să-şi rezolve singuri problemele, fără să mai facă apel la un mediator.

Paradoxul neutralităţii mediatorului (Jean-Louis Lascoux, Op.cit. 2004) este că se opreşte acolo unde începe dezbaterea filozofiei medierii. În acest caz nu mai este vorba de neutralitate, ci de un angajament din partea mediatorului, care este animat de ideea că un conflict se poate rezolva şi altfel decât prin raport de forţă. Neutralitatea nu exclude angajamentul şi responsabilitatea mediatorului, care este neutru doar faţă de părţi, nu şi faţă de relaţiile umane, deoarece rezolvarea conflictelor prin mediere este o alegere liber consimţită. În cazul în care mediatorul consideră că nu-şi poate păstra neutralitatea faţă de părţi, este recomandată preluarea cazului de către un alt mediator. De asemenea, mediatorul mai poate informa părţile despre dificultatea sa şi această mărturisire se poate dovedi strategică în sensul că poate declanşa la părţile aflate în conflict o motivaţie de a-l ajuta să le ajute mai bine.

Rezolvarea clasică a conflictelor presupune încredinţarea acestora organelor justiţiei şi soluţionarea conflictului pe principiul câştig-pierdere (învingător-învins). Această soluţie nu răspunde totuşi diversităţii conflictelor pe care societatea actuală le cunoaşte, în principal din cauza diversificării relaţiilor sociale şi economice.

Soluţionarea conflictelor prin mediere poate fi utilizată cu succes în conflicte de familie, divorţuri, conflicte colective de muncă, succesiuni, coproprietate, contracte, conflicte între elevi etc., aducând un răspuns mai adecvat părţilor implicate în conflict prin punerea accentului pe interesele aflate în joc. Dacă în procedura clasică de rezolvare a conflictelor accentul este pus în principal pe aspectele juridice ale litigiului, medierea urmăreşte, în acord cu legislaţia în vigoare, găsirea unei soluţii convenabile şi realiste pentru ambele părţi aflate în conflict.

Punctele comune ale diferitelor forme de mediere a conflictelor:

- voinţa părţilor de a trece de la un raport de forţă la un raport bazat pe construirea unui sens;
- prezenţa unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate;
- procesul de mediere care promovează comunicarea, colaborarea şi revigorarea relaţiilor dintre părţi; - participarea voluntară a părţilor şi a mediatorului la procesul de mediere;
- rolul de catalizator al mediatorului care prin tehnici şi proceduri specifice ajută părţile, fără a le influenţa, să aleagă, dintr-un pachet de soluţii posibile, calea de urmat pentru a se ajunge la un acord comun;
- limitările de aplicare ale procesului de mediere.

Procesul medierii, spre deosebire de procesul clasic de justiţie, nu are ca finalitate stabilirea vinovăţiei sau inocenţei părţilor aflate în conflict. Participarea la procesul de mediere este voluntară. Mediatorul nu are putere de decizie, ci oferă informaţii procedurale, stimuleză dialogul, facilitează schimbul de opinii şi informaţii între părţi, ajută părţile să-şi clarifice nevoile şi interesele, să depăşească barierele în comunicare şi să ajungă la rezolvarea neînţelegerilor prin găsirea unor soluţii avantajoase pentru ambele părţi. Mediatorul asistă părţile şi la redactarea acordului final de mediere în care se specifică angajamentele fiecărei părţi pentru stingerea conflictului.

Surse de informare:
1. Guillaume – Hofnung, Michèle, (2005, editia a IIIa), La Médiation, PUF, colectia „Que sais-je?”, Paris
2. Lamizet, B. (2004), La médiation culturelle, ed. Harmattan, Paris
3. Lascoux, J – M, (2004), Pratique de la médiation (Une méthode alternative à la résolution des conflits), ed. ESF, Issy-les-Moulineaux
4. Sassier, Monique, (2001), Construire la médiation familiale, ed. Dunod, Paris. Cartea este prefaţată de Ségolène Royal
5. Solomon M. (2005), Paradigme universale, ed. Paralela 45, Piteşti

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu
Centrul de Training, Consultanta si Mediere
http://mediere.blogspot.com/ , http://www.ctcm.ro/

Medierea culturală şi educatia interculturală

2008-08-08T00:29:00.000-07:00

Medierea culturală este un proces care urmăreşte restabilirea legăturilor între societate şi cultură, între artă şi public, între cultură şi populaţii. Rolul medierii culturale este de crea condiţiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturală reprezintă punerea în scenă a triadei formată din public, operă şi mediator.

Obiectivele medierii culturale:
· Democratizarea culturii astfel încât arta să devină accesibilă publicului larg. Orientarea descendentă, dinspre profesioniştii ce activează în domeniu spre public, contrazice principiul democraţiei culturale care vizează un demers ascendent.
· Introducerea artei şi culturii în cotidian prin găsirea unor noi modalităţi de întâlnire a publicului cu arta şi favorizarea punţilor de legătură între diferitele mijloace de exprimare artistică.
· Plasarea publicului în centrul acţiunii artistice şi culturale printr-o permanentă centrare a mediatorului pe public şi nu pe colecţie sau operă.

Principiile medierii culturale:
· Dialogul între mediatorul cultural şi public are loc pe picior de egalitate;
· Medierea culturală permite oamenilor să-şi exprime propria cultură;
· Opera este completată de privirea spectatorului şi medierea facilitează construirea semnificaţiei operei;
· Medierea culturală se adresează tuturor categoriilor de public, nu doar publicului dezavantajat;
· Medierea culturală nu este neutră, ci este rezultatul unor alegeri şi răspunde unor obiective;
· Medierea culturală permite interpretări diverse şi noi lecturi ale operelor,
· Medierea culturală stimulează imaginaţia oferind doar câteva chei pentru interpretare.

Profesia de mediator cultural
· Mediatorii culturali sunt specializaţi în comunicare şi crearea de relaţii între toate formele artei, culturii, patrimoniului si populaţii.
· Meseriile medierii culturale sunt foarte diverse: de la atasat de presă până la organizator de turnee muzicale,de promovare a cărtii sau de evenimente pentru municipalitate. Toate aceste meserii diverse au în comun favorizarea întâlnirii dintre evenimentul cultural şi publicul său.

Ce face mediatorul cultural?
· Organizează expoziţii, promovează spectacole;
· Creează evenimente culturale pentru un oraş sau la nivelul unei instituţii;
· Strânge fonduri, întocmeşte dosare de finanţare;
· Organizează turnee, întâlniri cu artiştii, diverse manifestări, festivaluri, evenimente culturale;
· Organizează programul activităţilor culturale;
· Coordonează munca echipelor care lucrează la gândirea şi aplicarea strategiei de abordare a grupurilor sociale pentru care aceste programe sunt destinate;
· Se adaptează publicului, asigură comunicarea internă şi externă;
· Favorizează dezvoltarea personală graţie culturii sale generale, creativităţii, imaginaţiei şi forţei sale de afirmare;
· Conform misiunii sale, mediatorul cultural poate coordona unul sau mai multe proiecte culturale. În ceea ce priveşte statutul său, mediatorul cultural poate fi salariat sau doar colaborator al unor firme, instituţii sau asociaţii.

Educaţia interculturală:
· presupune o nouă abordare a orizontului valorilor;
· deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate;
· este şi un răspuns specific, pedagogic la încercarea de soluţionare a unor consecinţe socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste;
· este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor;
· presupune educaţie socială şi civică, învăţarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaţa socială, formarea formatorilor în perspectiva interacţiunii culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, educaţia într-o societate multiculturală.

Şcoala interculturală:
· are ca obiective păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a populaţiei şi prezervarea unităţii şcolii;
· realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii;
· invită profesorii să înţeleagă şi să valorifice potenţialurile culturale ale elevilor
· presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională între profesori, elevi, părinţi;

Educaţia interculturală formală include iniţiative şi programe academice care sunt dezvoltate de către şcoală şi în interiorul ei.

Educaţia interculturală informală are aceleaşi obiective cu educaţia interculturală formală, dar se diferenţiază prin metodele şi tehnicile de lucru disponibile. Este voluntară, nu are caracterul obligatoriu al şcolii şi îşi adaptează conţinuturile în funcţie de nevoile participanţilor. Metodologia este activă şi participativă, iar relaţia formatorului cu participanţii este mai apropiată.

Etapele procesului educaţiei interculturale:
1. Disocierea (a te imagina din afară)
2. Viziunea asupra lumii (a înţelege lumea în care trăieşti)
3. Cunoaşterea (a fi informat asupra altor realităţi)
4. Gândirea pozitivă (a vedea pozitiv diferenţa)
5. Valorizarea atitudinilor şi comportamentelor pozitive

Integrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor, practicilor şi curriculei existente în şcoala respectivă.

Incluziunea reprezintă adaptarea şcolii pentru a oferi servicii educaţionale speciale, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de învăţare şi de participare a tuturor elevilor la toate activităţile. Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de participare şi reducerea gradului de excluziune, sub orice formă s-ar putea manifesta.

Factori pentru crearea unui etos incluziv:
• Inţelegerea conceptului de incluziune si aprecierea diversităţii;
• Inţelegerea dinamicii relaţionale în educaţia integrativă;
• Inţelegerea poziţiei sistemului de învătământ din România în raport cu celelalte sisteme educative la nivel european.

Criza sistemului de educaţie din România:
· Sistemul nostru de educaţie nu este organizat pentru a răspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adulţilor pe direcţiile lor de interes şi conform cu capacităţile cognitive şi cu abilităţile naturale ale acestora.
· Categorii cu nevoi speciale de educatie sunt: persoanele cu abilităţi înalte şi capabile de performanţă, persoanele cu handicap senzorial, cu handicap locomotor, cu handicap intelectual, cu handicap cultural, cu handicap social, cu handicap economic, cu izolare geografică; imigrantii; emigrantii; alte categorii.
· Diferenţierea ofertei educative trebuie făcută pe categorii mari de vârstă (copii, tineri, adulţi), în funcţie de abilităţile specifice şi de nevoile speciale ale acestora. Aceste nevoi sunt:
- de emancipare a personalităţii şi de creştere a abilităţilor;
- de performare într-un domeniu specific şi de leadership;
- de cunoaştere a noilor cuceriri ştiinţifice, tehnologice, artistice, etc;
- de adaptare la o nişă de pe piaţa muncii;
- de adaptare şi la o altă cultură sau la un alt set de valori culturale;
- de integrare şi de egalizare a sanselor de succes pe piaţa muncii;
- de răspuns la diferite crize şi de formare de cutume şi abilităţi specifice de socializare, comunicare,
- de protejare a mediului natural şi de respectare a mediului socio-cultural;

Surse de informare:

· Bulzan Carmen (2007), Sociologia educatiei contemporane, ed. Universitaria, Craiova
· Cucoş, C. (2000), Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, ed. Polirom, Iaşi,
· Hussar Elena, Aprodu Diana (coord) 2007, Şcoala incluzivă - şcoală europeană. Concepte, metode, practici, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău
· Anul European al Dialogului Intercultural : http://www.interculturaldialogue2008.eu/
· Institutul Intercultural Timisoara : http://www.intercultural.ro/
· IRSCA Gifted Education: http://www.supradotati.ro/

©Virginia – Smarandita Braescu
Centrul de Training, Consultanta si Mediere
http://www.ctcm.ro/ ; http://mediere.blogspot.com/

SMILE 21 + - Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatia 21 +

2008-07-26T12:33:00.000-07:00

SMILE 21 + - Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatia 21 +
(Un program educational procesual, integrativ si global initiat de Centrul de Training, Consultanta si Mediere in parteneriat cu MEDIARCOM - Asociatia Europeana de Mediere)

Misiunea MEDIARCOM (Asociatia Europeana de Mediere) este de a promova medierea si alte mijloace extrajudiciare de rezolvare a conflictelor si de a crea Centre de Rezolvare a Conflictelor in toate cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene. Printre membrii fondatori se numara un grup de personalitati din zece tari si membri din Parlamentul European. Membrii Consiliului Director al Asociatiei Europene de Mediere sunt dispusi sa coopereze cu guvernele si intreprinderile europene in eforturile lor de a stabili strategii de rezolvare a conflictelor pe cale extrajudiciara.

Pentru colaborari si parteneriate cu MEDIARCOM (Asociatia Europeana de Mediere), contactati:

Virginia Braescu
MEDIARCOM (Asociatia Europeana de Mediere)
bucuresti@mediarcom.com
http://www.mediarcom.com/
tel: 0740.367379

Deviza SMILE 21 + : Zambesc... deci exist!

Misiunea SMILE 21 +: Sa ajutam oamenii sa-si iubeasca viata, nu doar s-o traiasca!

Viziunea SMILE 21 +: Dezvoltare sociala durabila.

Axele de actiune ale programului SMILE 21 +:

1. Medierea integrativa
2. Consiliere si orientare
3. Educatia adultilor
4. Management si leadership
5. Parteneriate strategice
6. Cercetare stiintifica

Centrul de Training, Consultanta si Mediere
office@ctcm.ro; virginia@ctcm.ro
http://www.ctcm.ro
tel: 0740. 367379

Programul educational "Medierea in scoala"

2008-05-24T13:06:00.000-07:00

Centrul de Training, Consultanta si Mediere (CTCM - Onesti)

Asociatia pentru Dezvoltare si Interventie Socială si Educatională (ADISE - Bacau)

Biblioteca Municipala „Radu Rosetti” - Onesti

va invita marţi, 27 mai 2008, ora 17.00,
in aula Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”
la lansarea in comunitate a programului educational „Medierea in scoala”
pentru o mai buna cunoastere a fenomenului, prevenirii si diminuarii cazurilor de violenta in liceele din comunitatea noastra prin implementarea notiunii de
„Peer-Mediation” (medierea intre elevi) in mediul scolar bacauan.
Programul educational vizeaza si activitati de mediere culturala si interculturala.

La invitatia echipei de coordonare a programului, va conferentia la Onesti,

dr. André Moreau din Belgia,

pe tema

De unde vine violenta?

Activitatea se desfasoara in parteneriat cu

Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa

in cadrul proiectului

De la psihoterapie la educatie si dezvoltare sociala durabila

Dr. André MOREAU este psihiatru, licentiat în psihologie, psihanalist, formator in psihoterapie integrativa. A urmat formari în psihodrama, analiza tranzactionala si terapia Gestalt. Este licentiat al Institutului de Gestalt din Cleveland (‘Gestalt Institute of Cleveland’), master practician în Programare neurolingvistica (PNL) si hipnoza ericksoniana, membru al Societatii Franceze de Gestalt si al Asociatiei Internationale de Psiho si Somatoterapie de la Strasbourg (AIS), fondator si fost vicepresedinte al Societatii Balint din Belgia unde a organizat primele grupuri Balint de formare psihologica pentru medici. Este psihoterapeut certificat de Asociatia Europeana de Psihoterapie (EAP), membru fondator si presedinte general al Asociatiei Romane de Psihoterapie Integrativa.

Dr. André MOREAU a îndrumat grupuri de formare în Gestalt si psiho-somato-terapie în Franta, Germania, Tunisia, Polonia, Algeria, Rusia si Bolivia si conduce în prezent, în mod regulat, grupuri de formare în psihoterapie integrativa în România. A predat timp de zece ani cursuri de psihologie clinica la Universitatea din Louvain, Facultatile de Medicina si Psihologie. Este autor a 12 carti si a numeroase articole aparute în revistele de specialitate.

Cartile dr. André Moreau traduse in limba romana la editura Trei:

Viata mea aici si acum. Gestalt – terapia, drumul vietii (2005)

Dragoste si sexualitate (2006)

Ca sa traiesti mai bine in prezent, impaca-te cu trecutul (2006)

Psihoterapie. Metode si tehnici (2007)

Autocunoastere si autoterapie asistata (2007)

Alti parteneri in proiect:

ANT, ISJ Bacau, CCD Bacau
Colegiul National „Grigore Moisil” - Onesti
Colegiul National „Dimitrie Cantemir” – Onesti
Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” – Onesti
Colegiul Tehnic „Petru Poni” – Onesti
Liceul cu Program Sportiv „Nadia Comăneci”
Grupul Scolar Auto Onesti
Liceul Teologic „Fericitul Iremia” – Onesti
Colegiul National „Costache Negri” – Tg. Ocna

Parteneri media:

Informatia Bacaului, Onesti Expres, http://www.onestionline.ro/

Echipa de coordonare a programului educational „Medierea in scoala”:

Prof. formator si psiholog Daniela Lungu
Prof. formator Virginia – Smarandita Braescu
Prof. formator si consilier scolar Oana Paula Zaharia
Prof. Mihail Dumache

About Mediation (Film informativ despre mediere)

2008-03-27T11:02:00.000-07:00

Le médiateur et le philosophe

2008-03-27T10:30:00.002-07:00

Médiation, conciliation et droit de la famille collaboratif

2008-03-27T10:20:00.000-07:00

Allons z'enfants : des médiateurs dans la cour de récré

2008-03-27T10:16:00.000-07:00

Peer Mediation

2008-03-27T10:10:00.000-07:00

MEDIATION CONFLICT VIDEO

2008-03-27T10:07:00.000-07:00

Medierea în sistemul de învăţământ din România/La médiation dans le système roumain d’enseignement

2008-01-06T13:27:00.000-08:00

Medierea în sistemul de învăţământ din România este un domeniu de explorat pentru viitor. Cu toate că se organizează de câţiva ani un masterat de „Medierea conflictelor” la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi şi se ţin câteva cursuri de rezolvarea conflictelor la alte câteva facultăţi de psihologie-pedagogie sau economie din ţară (Iaşi, Timişoara, Cluj), ne aflăm abia la începuturi. S-au făcut deja paşi importanţi pentru recunoaşterea legală a medierii şi profesiei de mediator şi în România. Evidenţiem în acest sens contribuţia Centrului de Mediere şi Securitate Comunitară (CMSC) de la Iaşi şi a Centrelor Pilot înfiinţate la Bucureşti şi Craiova cu scopul de a îmbunătăţi sistemul de justiţie penală pentru minori prin introducerea unor tehnici alternative de soluţionare a conflictelor. Ca urmare a activităţii experimentale a acestor centre pilot, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a înaintat o propunere de modificare a Codului de procedură penală precum şi un proiect de lege pentru înfiinţarea unor servicii speciale pentru minorii care au săvârşit fapte penale. În 2007 a apărut Model restaurativ de asistare complexă a cazurilor ce au ca obiect infracţiuni comise de minori, volum coordonat de Corneliu Loghin, consultant, practician in domeniul solutionarii disputelor prin metode alternative si formator în cadrul CMSC din Iaşi. De asemenea, s-au tradus cărţi, au apărut şi în literatura de specialitate românească cărţi despre managementul conflictului, au fost instruite sub egida MECT câteva cadre didactice ca formatori naţionali pe medierea conflictelor şi s-au înfiinţat ONG-uri de profil. Pe internet găsim câteva informaţii referitoare la derularea unor proiecte de medierea conflictelor în mediul şcolar, în special pentru cadrele didactice de etnie rromă. [1] Din iunie 2007 exista Ordinul M.E.C.T. nr.1539/19.07.2007 privind normele de încadrare şi de activitate ale mediatorului şcolar. [2]

Este necesar şi important să se efectueze şi în România cercetări referitoare la folosirea medierii în sistemul de învăţământ, deoarece nu există decât câteva traduceri despre cercetări şi proiecte de mediere între elevi derulate în alte ţări. Pentru implementarea medierii în sistemul naţional de învăţământ sunt necesare studii şi cercetări autohtone, astfel încât medierea să-şi găsească locul şi să-şi afirme beneficiile şi în spaţiul nostru cultural. Este important să se ţină cont de specificul naţional şi de rezistenţele cadrelor didactice la schimbare. Deşi, aparent, ne par a fi nişte bariere în calea schimbării, aceste aspecte reprezintă „ancorele” necesare conceperii şi implementării cu succes a unor proiecte de mediere în sistemul şcolar românesc. Instituţiile de învăţământ, asemenea altor domenii, au nevoie de cunoştinţe solide în domeniul managementului proiectelor pentru înlăturarea temerilor născute din lipsa unor informaţii autentice. Pentru evitarea distorsiunilor în cadrul sistemului, managementul de proiect trebuie să asigure un echilibru, atât calitativ cât şi cantitativ, între performanţă, timp şi resurse.

Un proiect educaţional trebuie să îndeplinească patru cerinţe esenţiale: un proces comun de reflecţie, observarea condiţiilor în mediul de implementare, cunoaşterea rezultatelor unor proiecte similare din trecut, o analiză sintetică, comparativă, a condiţiilor din trecut şi a celor din prezent.[3] În general, şcolile au o politică non-violentă şi caută să implementeze măsuri preventive, dar se constată că acţiunile non-violenţă în şcoală (postere, afişe, sloganuri, activităţi de grup, activităţi cu părinţii, discuţii deschise etc.), deşi sunt numeroase şi diverse, conduc foarte rar la obţinerea unui act educativ. Este important aşadar să se facă clarificări conceptuale şi să se definească relaţiile pedagogice de conflict şi de reciprocitate pentru o mai bună înţelegere a importanţei calităţii comunicarii didactice pentru sporirea nivelului cunoştinţelor, evoluţia socială şi emoţională, starea de satisfacţie a elevilor. Considerăm necesară clarificarea conceptelor de „acţiune educativă” (proces) şi „act educativ” (finalitate). Avem nevoie de acţiuni educative succesive pentru a obţine un act educativ, adică o schimbare pozitivă de reprezentare şi de comportament în rândul elevilor, profesorilor şi părinţilor, dar actul educativ nu se poate reduce la o acţiune educativă. Actul educativ se referă la tot ce oferă un fundament elementelor ce stau la baza organizării acţiunilor educative: obiective, mijloace, metode şi tehnici etc. Pentru ca acţiunile desfăşurate în mediul şcolar să capete valoare de act educativ este nevoie ca alegerile operate de cadrele didactice să fie organizate în jurul unor principii şi a unei logici, altfel avem de-a face doar cu acţiuni izolate şi fără impact. Deşi se subordonează scopurilor, metodelor, mijloacelor etc...actul didactic rămâne totuşi „cu necesitate o intervenţie riscantă şi chiar întâmplătoare”[4]. Subliniem atitudinile necesare de implicare şi de disociere ale profesorului pentru medierea acestui proces şi permanenta lui (re)direcţionare în scopul motivării elevilor, facilitării comunicării şi accesului acestora la sens, transmiterii valorilor şi pregătirii pentru viitor.

Rolul profesorului nu se rezumă la transmiterea cunoştinţelor şi dezvoltarea de abilităţi, ci presupune a-i învăţa pe elevi şi să devină, să-şi asume responsabilitatea pentru personalitatea pe care doresc să şi-o construiască. Devenită o prioritate a pedagogiei postmoderniste, relaţia cu ceilalţi oferă perspective pentru dezvoltarea învăţământului, deoarece introducerea medierii în mediul şcolar permite elevului să se înscrie în această lume în schimbare, să-şi dezvolte încrederea în sine necesară abordării problemelor şi rezolvării conflictelor pe cale paşnică, să trăiască plăcerea de a învăţa pe parcursul întregii vieţi. Medierea dă profesorului libertatea necesară dezvoltării la elevi a atitudinilor active (concentrare, autocunoaştere, comunicare, proiectare în viitor), competenţelor cognitive (clasificare, organizare, planificare) şi sociale (inteligenţă emoţională, empatie, toleranţă) care favorizează învăţarea, înţelegerea şi stabilirea legăturilor.

În ciuda potenţialului conflictogen, diferenţele de reprezentare, de opinie şi de comportament au un rol fundamental în sistemul şcolar, deoarece stimulează implicarea, creativitatea, dezvoltarea personală şi permit dezvoltarea socială durabilă prin păstrarea valorilor fundamentale atemporale.

[1] Programul PHARE RO 01 04.02 privind accesul la educaţie al grupurilor defavorizate, cu focalizare pe rromi - Mediatori şcolari
[2] http://wwwold.cnceip.ro/index.php/articles/8320
[3]Cf. J. Dewey, autorul faimoasei teorii „Learning by doing”, citat de G. Milan Sava, Managementul proiectelor educaţionale, ed. Tiparul, 2004, p. 27
[4] L. Şoitu, Pedagogia comunicării, ed. Institutul European, Iaşi., 2001, p.187

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Paradoxul neutralităţii mediatorului/Le paradoxe de la neutralité du médiateur

2007-12-30T14:22:00.000-08:00

Autor: Jean Louis Lascoux

Titlu: Pratique de la médiation (Une méthode alternative à la résolution des conflits)

Colectia: Formation permanente

Anul aparitiei: 2004

Editura: ESF, Issy-les-Moulineaux cedex

Paradoxul neutralităţii mediatorului, subliniat de Jean-Louis Lascoux, este că se opreşte acolo unde începe dezbaterea filozofiei medierii. În acest caz nu mai este vorba de neutralitate, ci de un angajament din partea mediatorului, care este animat de ideea că un conflict se poate rezolva şi altfel decât prin raport de forţă. Neutralitatea nu exclude angajamentul şi responsabilitatea mediatorului, care este neutru doar faţă de părţi, nu şi faţă de relaţiile umane, deoarece rezolvarea conflictelor prin mediere este o alegere liber consimţită. În cazul în care mediatorul consideră că nu-şi poate păstra neutralitatea faţă de părţi, este recomandată preluarea cazului de către un alt mediator. De asemenea, mediatorul mai poate informa părţile despre dificultatea sa şi această mărturisire se poate dovedi strategică în sensul că poate declanşa la părţile aflate în conflict o motivaţie de a-l ajuta să le ajute mai bine.

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Medierea - o formă de educaţie socială durabilă/La médiation – une forme d’éducation sociale durable

2007-12-30T07:21:00.000-08:00

Medierea este o formă de educaţie socială durabilă ce vizează dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi rezolvare a conflictelor, astfel încât oamenii să ajungă să se înţeleagă direct şi să-şi rezolve singuri problemele, fără să mai facă apel la un mediator. Educaţia nu poate rezolva singură totalitatea problemelor lumii contemporane, dar nu se poate concepe nici soluţionarea temeinică şi durabilă a problemelor actuale fără contribuţia sistemelor educative. Această încredere în rolul educaţiei în ameliorarea calităţii vieţii trebuie să se exprime sub formă de programe axate pe valorile educaţiei de mâine, astfel încât şcoala să fie „scoasă din cetate” în viaţa reală şi „să rămână a vieţii întregi”[1]. Specialiştii apreciază că „noile educaţii”[2] reprezintă cel mai pertinent şi cel mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane.

Suprasistemul de învăţământ:

1. Societatea (câmpul de influenţe sociale, economice, politice)

2. Sistemul de educaţie

Educaţie de formală, nonformală şi informală
Educaţia permanentă
Instituţii/organizaţii economice, politice, culturale
Comunităţi umane (familie, anturaj, grup profesional, cartierul)

Subsistemul de învăţământ

1. Sistemul şcolar

Educaţie formală (învăţământul primar, secundar, postliceal, superior şi special)

2. Procesul de învăţământ

Este subordonat din punct de vedere structural şi funcţional faţă de sistemul de învăţământ.
Este principalul subsistem al sistemului de învăţământ în cadrul căruia se realizează instruirea şi învăţărea elevilor şi studenţilor prin intermediul activităţilor proiectate, organizate şi dirijate de către profesori, în conformitate cu anumite norme şi principii didactice, într-un context metodic adecvat, apelând la resurse materiale şi didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor educaţiei.
Reprezintă dimensiunea dinamică a sistemului de învăţământ, deoarece în cadrul lui are loc activitatea de învăţăre, iar elevii şi studenţii sunt îndrumaţi de către profesori cum să înveţe.
Este cadrul în care sunt îndeplinite funcţiile generale ale sistemului de învăţământ prin intermediul programelor de instruire formală şi nonformală, structurate şi ierarhizate pe cicluri şi ani de studii.
Dimensiunea sa operaţională este dependentă de decizia profesorului, care beneficiază de un anumit grad de libertate în proiectarea, realizarea şi dezvoltarea curriculară a instruirii, dinamizând şi actualizând permanent sistemul de învăţământ.

Funcţiile sistemului de învăţământ

1. Funcţia cognitivă, instructiv-educativă şi culturală

Rol de mediere între individ şi domeniile cunoaşterii umane în scopul transmiterii într-un mod organizat şi sistematic a ceea ce este mai important şi relevant din experienţa social-istorică acumulată de omenire până în prezent.
Pune în discuţie conexiunile ce au loc între sistemul de învăţământ şi sistemul de educaţie şi societatea în ansamblul său, ca factori ce concură la formarea personalităţii umane.
Formează pe „homo cogitans” (omul care gândeşte)

2. Funcţia praxiologică

Rol de muncă şi de aplicare a cunoştinţelor în practică
Formează pe „homo faber” (omul care munceşte)

3. Funcţia axiologică

Rol de valorizare şi de evaluare
Formează pe „homo estimans” (omul care apreciază, valorizează)

4. Funcţia economică

Rol de asigurare a forţei de muncă în conformitate cu nevoile societăţii şi cu aspiraţiile membrilor ei

5. Funcţia de socializare

Rol de pregătire a tinerei generaţii pentru integrarea optimă în mediul socio-profesional şi formare a competenţelor de comunicare interumană, a capacităţilor de a lucra în echipă, a toleranţei şi a respectului reciproc

6. Funcţia de dezvoltare şi exersare în condiţii optime a talentelor

Rol de cultivare a interesului pentru anumite domenii şi de spijinire a afirmării personalităţii fiecărui individ

Structura sistemului de învăţământ

Analiza structurii sistemului de învăţământ permite evidenţierea următoarelor niveluri funcţionale :

a) nivelul structurii de organizare sau al structurii de bază a sistemului ce defineşte
raporturile dintre nivelurile (primar – secundar – superior) – treptele – ciclurile de instruire, dintre acestea şi programele curriculare adoptate;
b) nivelul structurii materiale care evidenţiază situaţia cantitativă şi calitativă a resurselor pedagogice: umane, didactice, financiare, informaţionale;
c) nivelul structurii de conducere care vizează raporturile stabilite între decizia managerială (globală – optimă – strategică) şi decizia administrativă/executivă (sectorială – punctuală – reproductivă);
d) nivelul structurii de relaţie ce permite instituţionalizarea unor raporturi contractuale între şcoală, comunitate, agenţi sociali, familie etc.

Medierea pedagogică a intenţiilor şi intervenţiilor politice şi economice, exersate în mod obiectiv sau subiectiv, direct sau indirect, de la nivelul sistemului social global este asigurată de funcţia cognitivă, instructiv-educativă şi culturală cu rol preponderent în formarea şi dezvoltarea personalităţii şi autonomiei individului prin înzestrarea acestuia cu un bagaj de cunoştinţe ştiinţifice şi formarea, pe această bază, a capacităţilor de lucru în folosul personal şi al societăţii.

Sursa: Crenguţa Oprea, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, ed. Universităţii, Bucureşti, 2003

[1] L. Şoitu, Pedagogia comunicării, ed. Institutul European, 2001, p.111
[2] “Noile educaţii” figurează în programele UNESCO şi au fost adoptate în toate cele peste 160 de state membre şi în dicţionarele sau glosarele internaţionale

Şcoala - primul spaţiu al medierii/L’école – le premier espace de la médiation

2007-12-26T02:45:00.000-08:00

Şcoala este primul spaţiu al medierii, un spaţiu de trecere între familie şi societate, între sine şi celălalt, între propria sa viziune despre lume şi viziunea celorlalţi. Spaţiul „intermediar”, de reflecţie al medierii răspunde trebuinţei de securitate a copilului. Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima mare încercare socială din viaţa sa, pentru că se desprinde tot mai mult de modelul părinţilor pentru a se lăsa modelat de şcoală, instituţie cu un important rol formator. Boris Cyrulnik[1] evidenţiază ideea că baza culturală se formează în copilărie, deoarece până să ajungă în prima sa zi de şcoală, copilul a deprins deja un stil afectiv şi a preluat prejudecăţile părinţilor. Copiii care din familie deprind codurile sociale şi îşi formează ataşamente securizante vor beneficia de această educaţie toată viaţa.

Şcoala este un factor de rezilienţă atunci când familia şi cultura îi dau această putere. Termenul de „rezilienţă”[2] este introdus de Boris Cyrulnik pentru a defini capacitatea umană de a depăşi traumatismele psihice şi rănile emoţionale cele mai grave. Legătura şi sensul fac posibilă rezilienţa. Prima copilărie este vârsta legăturii, deoarece în această perioadă copilul stabileşte legăturile semnificative cu membrii familiei. Dacă violenţa vine de la o persoană cu care s-a stabilit o relaţie afectivă, suferinţa este dublă, deoarece copilul suferă şi ca urmare a reprezentării ei. Copilul îşi va putea aminti toată viaţa doar de acele fapte care s-au integrat în istoria sa personală pentru că au avut un sens. Dacă din copilărie copilul a experiementat iubirea şi s-a simţit acceptat aşa cum este, el îşi dezvoltă o imagine de sine pozitivă, conştientizează că sinele său are o valoare care merită să fie respectată. În cazul copiilor orfani, prezenţa în jurul lor a unor tutori de rezilienţă iubitori şi responsabili poate contribui la reluarea dezvoltării lor şi recuperarea întârzierii, cu atât mai mult cu cât ei au şansa de a mai întâlni şi tutori verbali şi culturali pentru declanşarea procesului de rezilienţă cu rol în construirea sensului şi realizarea legăturii cu transcendentul. Conştientizarea posibilităţii de a se proiecta în viitor şi de a cuceri, graţie instruirii şi educaţiei, o altă lume decât cea cu care se confruntă în prezent contribuie la declanşarea procesului de rezilienţă şi învăţarea empatiei, un factor de rezilienţă important pentru a deveni, la rândul lor, rezilienţi, adică persoane capabile să dăruiască. Posibilitatea de a dărui permite copiilor să-şi întărească respectul de sine, să se simtă mai puternici, mai buni, mai generoşi şi, prin stabilirea unei relaţii afective, să-şi împlinească nevoile de securitate, de a iubi şi de a fi iubiţi.

Principalul indicator al unei modificări culturale este schimbarea concepţiei despre copil. Începând cu perioada Renaşterii se descoperă importanţa afectivităţii în dezvoltarea copilului. Această descoperire a antrenat şi schimbări culturale. Părerile erau împărţite. Dacă unii filozofi susţineau importanţa afectivităţii, existau medici care o respingeau, considerând că afectivitatea înjoseşte omul. Secolul XX este marcat de fenomenul expansiunii şcolii, ajungându-se ca la începutul secolului XXI şcolarizarea să inceapă cu vârsta de 3 ani şi să se sfârşească în medie pe la 25 – 30 de ani. Simţindu-se datori să ofere copiilor în primul rând afecţiune, părinţii transferă autoritatea pe umerii şcolii şi ai statului, instituţii axate mai mult pe formare decât pe relaţionare. S-a ajuns astfel la un paradox. Deşi trăim într-o perioadă în care se învaţă cel mai repede datorită progresului noilor tehnologii de informare şi comunicare, petrecem o treime din existenţa noastră pe băncile şcolilor şi comunicăm tot mai puţin direct.

[1] Boris Cyrulnik este psihiatru, psihanalist, psiholog şi autor a numeroase lucrări. Este unul dintre pionierii etologiei franceze şi a studiat dezvoltarea umană, complexitatea sistemelor relaţionale, influenţa vorbirii, a inconştientului şi a comunicării nonverbale asupra biologiei şi construcţiei psihologice a individului.
[2] Cyrulnik, B. (2005), Murmurul fantomelor, ed. Curtea Veche, Bucureşti

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Educaţia părinţilor/ L’éducation des parents

2007-12-13T13:17:00.000-08:00

Dezvoltarea personalităţii copilului depinde foarte mult de calitatea relaţiilor experimentate de copil în interacţiunea cu membrii familiei şi alte persoane importante din copilăria sa. Pentru prevenirea şi rezolvarea problemelor de dezvoltare ale copiilor, există numeroase programe de educaţie a părinţilor care şi-au dovedit deja eficacitatea şi succesul.

Programele educaţionale pentru părinţi reprezintă o formă de intervenţie asupra părinţilor în favoarea educaţiei copiilor lor, fiind orientate spre o serie de probleme evidenţiate de Convenţia cu privire la drepturile copilului. Constituită dintr-un set de măsuri educative şi de sprijin, educaţia părinţilor vizează dezvoltarea competenţelor şi abilităţilor educative la toţi membrii comunităţii, precum şi a încrederii acestora în propriile forţe. Este un proces de durată şi se referă la rolurile individuale şi interrelaţionale prezente şi viitoare, venind în ajutorul actualilor şi viitorilor părinţi pe următoarele dimensiuni :

- Înţelegerea propriilor nevoi (fizice, sociale, emoţionale, psihologice);
- Cunoaşterea şi înţelegerea nevoilor copiilor lor;
- Construieşte punţi de legătură între părinţi şi copii

Un exemplu de astfel de program pentru educaţia părinţilor este modelul DEPART (Pourtois, Forgione şi Desmet), un model consacrat în domeniul intervenţiilor socio-educaţionale. Axele principale de intervenţie ale modelului DEPART au în vedere:

-Dezvoltarea potenţialităţilor
-Stimularea limbajului
-Dezvoltarea socio-afectivă
-Stimularea creaţiei
-Programe de educaţie parentală (programe informative cu conţinut educativ)

Scopurile acestor cinci axe de intervenţie sunt:

· Să dezvolte potenţialităţile cognitive, de limbaj, afective ale persoanei, copil sau adult;
· Părinţii să conştientizeze rolul lor educativ;
· Să optimizeze practicile educaţionale în familie (cămin);
· Să ajute familiile să-şi exprime propriul dinamism cultural;
· Să stabilească o continuitate educativă între principalele medii de viaţă ale copilului, familia şi şcoala.

Sursa: Cf. Ecaterina Vrăjmaş, Educaţia şi consilierea părinţilor, în vol. Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, coord. Păun, E. şi Potolea, D., ed. Polirom, 2002, p. 232-233

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Parteneriatele şcoală-familie-comunitate/Les partenariats école – famille - communauté

2007-12-13T13:09:00.000-08:00

Parteneriatele şcoală-familie-comunitate au la bază ideea că profesorii, elevii, părinţii şi ceilalţi membri ai comunităţii sunt parteneri în educaţie. Dacă în trecut aceste parteneriate erau activităţi cu caracter opţional şi ţineau mai mult de domeniul relaţiilor publice, în prezent ele au un rol esenţial în procesul de educaţie a elevilor, deoarece îi ajută să-şi dezvolte competenţe şi abilităţi sociale încă din primii ani ai copilăriei, pregătindu-i să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă şi în carieră.

Un studiu recent intitulat Parteneriate şcoală-familie-comunitate[1] aparţine autorilor Mircea Agabrian şi Vlad Millea, care precizează chiar din prefaţa lucrării că participarea socială la educaţie reprezintă o prioritate la nivel european, ajungându-se la crearea Asociaţiei Europene a Părinţilor în scopul promovării active a părinţilor la deciziile europene ce îi afectează. Studiul prezintă perspectivele teoretice care, încă de la sfârşitul anilor 1970, indică influenţa simultană a familiei, şcolii şi comunităţii în creşterea şi dezvoltarea copiilor: paradigma reţelei sociale (Barnes, 1972; Leinhart, 1977), conceptul de capital social al lui J. Coleman (1987) şi teoria intersectării sferelor de influenţă a lui J. Epstein (1990).

Principalele avantaje ale parteneriatelor dintre şcoli, familii şi comunităţi sublinite de autorii studiului sunt:

· Ajută profesorii în munca lor;
· Perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor;
· Îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar;
· Îmbunătăţesc abilităţile educaţionale ale părinţilor;
· Dezvoltă abilităţile de lideri ale părinţilor;
· Conectează familiile cu membrii şcolii şi ai comunităţii;
· Stimulează serviciul comunităţii în folosul şcolilor;
· Creează un mediu mai sigur în şcoli.

[1] M.Agabrian, V. Millea (2005), Parteneriate şcoală-familie-comunitate, ed. Institutul European, Iaşi

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Criza sistemelor de învăţământ/La crise des systèmes scolaires

2007-12-13T12:57:00.000-08:00

Violenţa în şcoală este o problemă cu care se confruntă sistemele de învăţământ din întreaga lume. În multe ţări din Europa violenţa în şcoală este recunoscută ca o problemă socială majoră care afectează bunăstarea şi reuşita şcolară a elevilor şi care, pe termen lung, poate atinge valorile democratice, de aceea se regăseşte pe agendele de lucru ale diferinţilor actori sociali. Prevenirea violenţei reprezintă o dimensiune fundamentală a educaţiei pentru cetăţenie democratică. O recomandare esenţială a Consiliului Europei se referă la dezvoltarea de „parteneriate pentru o prevenire pe termen lung a violenţei”[1].

Dintre acţiunile privind fenomenul violenţei în şcoli întreprinse la nivel internaţional amintim:
· Conferinţa cu tema „Siguranţa în şcoli” organizată de Consiliul Europei la Utrecht, în februarie 1997
· Observatorul european al violenţei în mediul şcolar[2] există din 1998 şi a fost iniţial finaţat de Comisia Europeană, Consiliul Regional din Aquitaine, Ministerul Educaţiei Naţionale din Franţa, Universitatea Victor Segalen Bordeaux 2. În prezent, acest laborator de cercetare a fenomenelor de violenţă în şcoală şi în mediul urban îşi desfăşoară activitatea în cadrul departamentului de Ştiinţele Educaţiei de la Universitatea Victor Segalen Bordeaux 2. Tot în cadrul acestui laborator de cercetare îşi desfăşoară activitatea echipe de cercetători din Germania, Anglia, Spania. Mai colaborează în acest proiect şi Canada, Mexic, Burkina Fasso, Djibouti, Senegal.
· În martie 2001, la Paris, a avut loc prima conferinţă mondială „Violenţele în şcoală şi politicile publice” la care şi-au exprimat dorinţa de colaborare şi alte instituţii publice precum UNESCO şi Parlamentul European.
· Iunie 2003, Québec: a doua conferinţă mondială organizată de Universitatea Bordeaux 2 şi Universitatea Laval.
· Ianuarie 2006, Bordeaux: a treia conferinţă a fost organizată de Observatorul internaţionl al violenţei în mediul şcolar, Observatorul european al violenţei în mediul şcolar şi reţeaua canadiană pentru prevenirea violenţei în şcoală.
· Iunie 2008: Va avea loc la Lisabona cea de-a patra conferinţă.

Între 1998 – 2002, Comisia Europeană a finanţat 6 proiecte. Iată un exemplu. Proiectul CONNECT UK – 001 a avut ca obiectiv furnizarea de rapoarte asupra activităţilor desfăşurate de 17 ţări din nordul, vestul, sudul şi centrul Europei. Pentru a compara problemele cu care se confruntă sistemele de învăţământ, a fost nevoie mai întâi de o punere de acord asupra conceptului de „violenţă în şcoală”, deoarece s-au constatat diferenţe între sensurile pe care cele 13 limbi reprezentate în proiect le dădeau termenului. Fiecare ţară participantă în proiect a definit, descris şi delimitat conceptul pornind de la statisticile naţionale sau de la regulamentele de ordine interioară din şcoli.

Violenţa în şcoală are cauze multiple. Ne limităm în a menţiona doar că este într-o mare măsură în legătură cu violenţa în familie. Copiii învaţă prin imitaţie, familia fiind modelul din care îşi extrag valori şi comportamente. Partea pozitivă este că, fiind un comportament învăţat, poate fi schimbat printr-un nou proces de învăţare.

Numeroşi îndicatori puşi în evidenţă de cercetările realizate la nivel naţional şi internaţional, dar destul de uşor de identificat şi de cadrele didactice care se confruntă cu probleme de indisciplină, distrugeri şi violenţe în mediul şcolar au permis o conturare a profilului elevului agresiv:

· Provine din familii dezorganizate (părinţi separaţi, divorţaţi sau plecaţi la muncă în străinătate) sau, mai rar, din familii monoparentale, ca urmare a decesului unuia dintre părinţi;
· Stimă de sine scăzută şi aşteptări scăzute în privinţa reuşitelor sale
· Este confuz cu privire la propriile sale nevoi, incapabil să le exprime şi împlinească altfel decât prin violenţă
· Întreţine resentimentele şi îşi descarcă furia asupra celorlalţi
· Control redus asupra impulsurilor, slabă cunoaştere a comportamentelor sale şi abilităţi sociale scăzute
· Tentat să folosească violenţa (critică, ameninţă, ţipă, răneşte, sparge etc) şi manipularea pentru a-i face pe ceilalţi să se supună sau să facă în locul său
· Absenţe numeroase şi preaviz de exmatriculare
· Note mici la învăţătură şi la purtare
· Medii neîncheiate şi situaţie de corigenţă la mai multe obiecte
· Risc de abandon şcolar

[1] Brochure Les jeunes et la prévention de la violence. Recommandations politiques, http://www.coe.int/T/E/Cultural_Co-operation/Youth/2004_Jeunes_prevention_violence.pdf
[2] Cf. http://www.obsviolence.com/

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Violenţa în mediul şcolar/La violence à l’école

2007-12-13T11:37:00.000-08:00

Şcoala poate fi comparată din ce în ce mai mult cu „un microcosmos al angoaselor sociale”[1]. Este interesant să observăm în ce măsură adulţii, sistemul social şi şcolar sunt violenţi faţă de copii şi tineri, întărindu-le frustrările şi mecanismele de apărare. Nu este vorba de a stabili cine este vinovat, ci de a înţelege că toţi suntem prinşi într-un sistem şi că este necesar să-l facem să evolueze.

Un studiu recent intitulat „Violenţa în şcoală”[2] a fost realizat de specialiştii de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), deoarece nivelul fenomenelor de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar a crescut şi a devenit îngrijorător, dar nu violenţa în rândul tinerilor reprezintă o noutate, ci dificultatea actuală a adulţilor (părinţi, profesori etc.) de a juca un rol educativ pentru a le permite tinerilor să înveţe să-şi controleze agresivitatea. Autorii studiului au subliniat dificultatea realizării unei imagini globale asupra violenţei.

Adolescenţii sunt puşi în faţa provocărilor de a se adapta unei lumi care nu mai este la fel de sigură şi predictibilă cum era odată. Creşterea şi maturizarea sunt mai dificile decât au fost până acum. Părinţii, bunicii şi profesorii se văd puşi în dificultatea de a nu mai şti ce strategii să adopte pentru a-i pregăti pe adolescenţi pentru multitudinea de alegeri la care trebuie să facă faţă. Identitatea şi viitorul adolescenţilor sunt determinate mai mult de bunăstarea lor emoţională şi spirituală decât de formarea intelectuală. Adolescenţii au nevoie de un educator dispus să se implice şi pe planul inteligenţei emoţionale şi relaţionale[3]. Pentru a putea îndeplini un rol educativ, este neapărat necesar ca adulţii să înţeleagă semnificaţia comportamentelor violente ale copiilor şi tinerilor în scopul elaborării unor răspunsuri pertinente.[4]

Pentru a înţelege dificultatea cu care se confruntă profesorii în a comunica cu elevii care sunt victime ale violenţei în familie şi care pun probleme de indisciplină, violenţă sau au o situaţie şcolară proastă, considerăm că este necesar să se pună sub semnul întrebării:

1. Disponibilitatea reală a profesorilor de a se implica în situaţiile în care află sau sunt informaţi că au în clasă elevi care sunt victime ale violenţei în familie sau în şcoală.
2. Competenţa profesorilor de a se implica în astfel de cazuri.
3. Riscul pe care şi-l asumă elevii care sunt victime ale violenţei în familie sau în şcoală atunci când îndrăznesc să vorbească cu profesorii lor.
4. Dificultatea părinţilor de a discuta cu copiii lor pentru a-i înţelege şi a-i ajuta.
5. Dificultatea elevilor în comunicarea cu părinţii lor pentru a se face înţeleşi.
6. Dificultatea părinţilor în comunicarea cu profesorii copiilor lor.
7. Dificultatea profesorilor în comunicarea cu părinţii elevilor.

Socializarea copilului şi a viitorului adult presupune constrângeri şi atitudini ferme. Considerăm necesare următoarele delimitări conceptuale[5]:

A sancţiona = a da dovadă de autoritate prin confruntarea copilului cu realitatea înconjurătoare.

A pedepsi = a da dovadă de putere obligând copilul să se supună.

A avea autoritate = a exersa o influenţă care permite elevului să fie mai autonom, mai responsabil, mai creativ, mai motivat, mai eficient.

A fi autoritar = a domina prin constrângere.

Forţă = capacitatea de a-şi impune deciziile pe propriul teritoriu.

Putere = aptitudinea de a-şi extinde autoritatea asupra unui teritoriu comun. Este necesară şi se poate dovedi constructivă.

Dominare = tendinţa repetitivă de a prelua puterea pe teritoriul celuilalt. Este un abuz de putere.

Negocierea şi cooperarea = se bazează pe fundamente solide: conştientizarea, afirmarea, respectul reciproc, puterea parteneriatului.

[1] Brochure Les jeunes et la prévention de la violence. Recommandations politiques, http://www.coe.int/T/E/Cultural_Co-operation/Youth/2004_Jeunes_prevention_violence.pdf
[2] MEC, ISE, UNICEF, Violenţa în şcoală, coord. Mihaela Jigău, Aurora Liiceanu, Liliana Preoteasa, ed. ALPHA MDN, Bucureşti, 2006
[3] Maurice J.Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander, Stimularea inteligenţei emoţionale a adolescenţilor, ed. Curtea Veche, 2003
[4] Vezi şi J. Salomé, La difficulté d’enseigner, ed. Albin Michel, 2004
[5] J. Salomé (2004), Op. cit. şi A. Moreau (1999), Putere, autonomie, vindecare, ed. Astrobios, Bucureşti

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Justiţie retributivă /vs/ Justiţie restaurativă (Retributive Justice /vs/ Restorative Justice)

2007-11-30T10:09:00.000-08:00

Medierea este forma principală prin care se concretizează justiţia restaurativă, un nou curent în filozofia penală actuală, un concept mai larg care propune o schimbare de optică faţă de sistemul clasic de justiţie. Din perspectiva justiţiei restaurative, îndeplinirea actului de justiţie nu trebuie să se limiteze la stabilirea vinovăţiei şi impunerea unei pedepse, ci trebuie privită ca o restaurare emoţională, relaţională şi materială a triadei victimă – infractor – comunitate.[1] Spre deosebire de sistemul penal clasic, justiţia restaurativă este bazată pe principiul responsabilităţii şi reprezintă o justiţie pe orizontală, o justiţie a respectului reciproc.

Justiţia retributivă (Rezolvarea clasică a conflictelor)

1. Presupune încredinţarea conflictelor organelor justiţiei;
2. Soluţionarea pe conceptul câstig-pierdere (învingator-învins);
3. Accentul este pus în principal pe aspectele juridice ale litigiului;
4. Nu răspunde diversităţii conflictelor pe care societatea actuală le cunoaşte, în principal din cauza diversificării relaţiilor sociale şi economice;
5. Aglomerarea instanţelor de judecată;
6. Costuri ridicate;
7. Durată îndelungată şi stress;
8. Proces tradiţional, complex, raţional, rigid;
9. Activitate dependentă de reguli şi intenţii care influenţează şi orientează rezultatele în direcţia dorită de Stat ;
10. Rezultate restrictive; infractorul este tras la răspundere numai prin pedeapsă;
11. Reactia este concentrată asupra unui comportament din trecut;
12. Victima şi infractorul sunt pasivi;

Justiţia restaurativă (Medierea conflictelor)

1. O alternativă a procesului în instanţă, putând fi utilizată în numeroase tipuri de contencios: conflicte de familie, conflicte colective de muncă, succesiuni, coproprietate, contracte etc;
2. Soluţie de compromis, mai convenabilă pentru ambele părţi aflate în conflict şi, bineînţeles, în deplin acord cu legislaţia în vigoare;
3. Accentul este pus pe interesele aflate în joc;
4. Aduce un răspuns mai adecvat părţilor implicate în conflict şi un plus de supleţe în relaţiile sociale şi economice;
5. Uşurarea activităţii instanţelor judecătoreşti;
6. Reducerea cheltuielilor;
7. Economie de timp şi mai puţin stress;
8. Proces modern, mai simplu, flexibil, care permite exprimarea libera a emotiilor si sentimentelor, implicarea celor care au fost afectati, direct sau indirect, de infracţiune;
9. Activitate de interes public bazată pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului
10. Rezultate mai constructive şi mai puţin restrictive; se asumă responsabilităţi, sunt satisfacute nevoile şi se are în vedere restabilirea relaţiilor dintre victimă, infractor şi comunitate;
11. Reactia este concentrata asupra consecintelor comportamentului infractional si in perspectiva comportamentului viitor;
12. Victima şi infractorul au roluri active şi principale (implicare în rezolvarea problemei pentru o reparare emoţionala şi materială a răului produs)

Pe site-ul Centrului de Resurse Juridice (http://www.crj.ro/) pot fi consultate studii şi rapoarte de evaluare referitoare la justiţia restaurativă: Studiul Justiţia restaurativă – Un model alternativ faţă de mecanismele justitiei retributive formale, Studiul privind evaluarea aplicării unor elemente de justiţie restaurativă în România (Fundamentare teoretică), Raportul de evaluare a proiectului experimental de Justiţtie Restaurativă derulat în Bucureşti şi Craiova.
Studiul Justiţia restaurativă – Un model alternativ faţă de mecanismele justitiei retributive formale prezintă conceptul de justiţie restaurativă, un scurt istoric al justiţiei restaurative în România şi câteva aspecte referitoare la activităţile desfăşurate în Centrele de Justiţie Restaurativă de la Bucureşti şi Craiova. Studiul mai conţine informaţii utile pentru pregătirea medierii şi medierea propriu-zisă, precum şi o lista cu tipurile de infracţiuni în care Centrele de Justiţie Restaurativă intervin.
Studiul privind evaluarea aplicării unor elemente de justiţie restaurativă în România (Fundamentare teoretică) prezintă principiile şi formele justiţiei restaurative, analizează poziţiile participanţilor la procesul de mediere (victimă, infractor, comunitate, mediator), evidenţiază aspectele practice ale procesului de mediere, identifică originile şi punctează evoluţia conceptului de justiţie restaurativă, face o trecere în revistă a legislaţiei europene în domeniu, descrie modalităţile de aplicare ale medierii şi serviciului în folosul comunităţii în câteva state europene (reglementare comună în legislaţia Franţei, Germaniei, Italiei şi Spaniei şi reglementare separată în legislaţia ţărilor scandinave, Olandei, Belgiei, Elveţiei şi Marii Britanii) şi indică perspective ale justiţiei restaurative în România.
Concluziile acestui studiu arată că există opinii divergente cu privire la limitele procesului restaurativ, deoarece rezultatele actuale nu confirmă eficienţa activităţii restaurative în cazul infracţiunilor grave şi al infractorilor adulţi, iar în derularea procedurilor există piedici legate de refuzul victimelor şi infractorilor de a participa la procesul restaurativ.
Studiul prezintă posibilitatea aplicării justiţiei restaurative în Romania sub două forme: mediere şi justiţie restaurativă postcondamnatorie. In ce priveşte evoluţia ulterioară a justiţiei restaurative, autorii studiului se raliază opiniilor[3] care propun o dezvoltare pe două niveluri : micro-structural (nivelul relaţiilor interpersonale) şi macro-structural (structuri instituţionalizate specifice care înfăptuiesc justiţia prin acte restaurative). În studiu se mai precizează că, din perspectiva justiţiei restaurative, stabilirea unei relaţii între nivelurile micro şi macro-structural întâmpină dificultăţi legate de posibilităţile de armonizare a intereselor şi interacţiunilor dintre comunităti, pe de o parte, şi instituţiile statului pe de altă parte.

[1] Cf. http://www.crj.ro/, Studiu privind evaluarea aplicării unor elemente de justitie restaurativa in Romania (Fundamentare teoretica)
[2] Vezi si P. Lovenheim si Lisa Guerin, Mediate, Don’t Litigate: Strategies for Successful Mediation, Nolo, 2004 (autorii realizeaza o comparaţie între mediere şi alte forme de rezolvare a disputelor prin adaptarea şi dezvoltarea unui model oferit de Kenneth Cloke şi Angus Strachan în “Mediation and Prepaid Legal Plans,” Mediation Quarterly, No. 18, 1987, p. 94)
[3] Cf. L. Walgrave, Restorative justice for juveniles, Leuven University press, 1998, p. 14, citat de autorii studiului

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Cadrul legislativ al medierii /Le cadre législatif de la médiation

2007-11-30T09:58:00.000-08:00

1. Legea nr. 192 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

În scopul armonizarii legislaţiei interne cu reglementările internaţionale în materie, activitatea de mediere a devenit o prioritate a reformei în justiţie şi în România. Adoptată la 16 mai 2006 de către Parlamentul României, Legea nr. 192 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (publicata în Monitorul Oficial cu numărul 441 din data de 22 mai 2006) urmăreşte să ofere o reglementare viabilă a medierii ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, înscriindu-se în ansamblul de măsuri menite să contribuie la creşterea calităţii actului de justiţie.
Legea privind medierea şi organizarea profesiei de mediator ia în consideraţie recomandările Consiliului Europei privind activitatea de mediere şi are în vedere extinderea cadrului legislativ existent, astfel încât medierea să devină şi în România o instituţie practică şi funcţională, aplicabilă unei sfere largi de conflicte.

2. Modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor[1]

Sistemul de drept românesc nu era străin de folosirea unor mijloace facultative de soluţionare a litigiilor, alternative procesului în instanţă. Prezentam în continuare doar exemple de aplicaţii ale modalităţilor alternative de soluţionare a conflictelor în legislaţia românească, fără a insista asupra lor, deoarece nu fac obiectul lucrării de faţă:
· Arbitrajul este reglementat de Codul de procedură civilă, în Cartea IV „Despre arbitraj” (art. 340- art. 3703). Arbitrajul instituţionalizat se desfăşoară după procedura prevăzută în Regulile de procedură arbitrală aprobate de Colegiul Curţii de Arbitraj prin Decizia nr. 3 din 10 septembrie 1999 şi care au fost elaborate în baza dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
· Concilierea se desfăşoară în condiţiile Regulilor de conciliere facultativă. Acestea sunt puse la dispoziţia celor interesaţi de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi au fost aprobate de Colegiul Curţii de Arbitraj prin Decizia nr. 3 din 10 septembrie 1999. O aplicaţie a ideii de conciliere directă între părţi în cazul litigiilor în materie comercială este cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (art. 7201 alin. 1 C. pr. civ). Concilierea prealabilă poate fi, totodată, o componentă a procedurii arbitrale în cazul arbitrajului privat voluntar guvernat de normele din Codul de procedură civilă (art.341 alin. 2 C.pr.civ face referire la procedura unei eventuale concilieri prealabile).
· Regulile procedurii de mediere:
- Reglementează modalităţile alternative de soluţionare a conflictelor puse la dispoziţia celor interesaţi de către Camera de Comerţ şi Industrie a României.
- Au fost adoptate de Centrul de Mediere a Diferendelor Comerciale (structură internă nou înfiinţată în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti) şi au intrat în vigoare la data de 1 mai 2003.
- Demonstrează că în practică s-a simţit nevoia aplicării unei noi modalităţi de rezolvare pe cale amiabilă a conflictelor ivite în relaţiile de afaceri.
· Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă introduce procedura de mediere printre modurile de soluţionare a conflictelor de interese. Este o procedură specială de dreptul muncii, diferită de procedura de mediere în sensul de alternativă la procesul în instanţă.
· Art. 5 din Legea nr. 156/ 2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate (publicata în M. Of. nr. 364 din 4 august 2000) face referire la activităţile de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate.
· Art. 35 alin. 2 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane (publicata în M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001) se referă la serviciile de consiliere şi mediere a muncii organizate de Agenţiile judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă în favoarea victimelor traficului de persoane.
· Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale (publicata în M. Of. nr. 193 din 21 martie 2002) reglementează dreptul la consiliere profesională şi mediere din partea personalului specializat al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin întocmirea unui plan individual de mediere, drept prevăzut în favoarea tinerilor cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale.
· Art. 33 alin. 1 si 2 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (publicată în M. Of. nr. 301 din 8 mai 2002). Sesizările, reclamaţiile ori plângerile către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, formulate de către angajaţii care se consideră discriminaţi după criteriul de sex, pot fi rezolvate la nivelul unităţii prin mediere, înainte de introducerea plângerii către instanţa judecătorească competenţă.
· Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată prevede în art. 15 lit. d) că „exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu funcţia de arbitru, mediator sau conciliator, în condiţiile legii.”
· Ordonanţa Guvernului nr.79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare. Prevede în art. 8 alin. 6 că „exercitarea atribuţiilor specifice activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare este compatibilă cu funcţia de arbitru, mediator, conciliator, expert judiciar şi de sechestru convenţional sau judiciar în condiţiile legii. Cu toate acestea, aceeaşi persoană nu poate exercita succesiv funcţia de arbitru, mediator sau conciliator şi, ulterior, pe cea de lichidator, decât după trecerea unei perioade de minimum un an, în cauzele privind aceeaşi societate comercială.”
· Art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 137/ 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. A fost modificat prin Legea de aprobare nr. 48/2002, publicată în M. Of. nr. 69 din 31 ianuarie 2002; Face trimitere la mediere („medierea şi repartizarea în muncă”).

3. Recomandările Consiliului Europei cu privire la activitatea de mediere

Promovarea metodelor alternative de rezolvare a conflictelor reprezintă o preocupare constantă pe plan internaţional. Principalele recomandări ale Consiliului Europei cu privire la activitatea de mediere sunt :
- Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr.9/2001 privind modurile alternative de soluţionare a litigiilor între autorităţile administrative şi persoanele fizice - arbitraj, mediere, conciliere;
- Recomandarea Consiliului Europei nr.10/2002 privind medierea în materie civilă, care conturează un model general ce poate fi adaptat la sistemele specifice diferitelor legislatii nationale;
- Recomandarea Consiliului Europei nr.19/1999 asupra medierii în materie penală;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 1/1998 asupra medierii familiale
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 1639/2003 privind medierea familială şi egalitatea sexelor.

4. Instituţia Avocatului Poporului

Instituţia Avocatului Poporului, creată de Constituţia României din 1991 şi realizată practic în 1997, este similară instituţiei Ombudsman existentă în ţările vest-europene unde funcţionează cu rezultate excelente de mai mulţi ani.
Prezentăm în continuare câteva exemple :
- Suedia: forma democratică de apărare a intereselor cetăţeneşti datează din anul 1810;
- Olanda : Ombudsmanul National, creat după modelul suedez, a fost înfiinţat la 1 ianuarie 1982; - Franţa: instituţia se numeşte Mediatorul Republicii şi a fost creată în 1973;
- Danemarca: Ombudsmanul există din anul 1953;
- Finlanda: Ombudsmanul Parlamentar îşi exercită atribuţiile din 1919;
- La nivel continental : Institutul Ombudsmanului European, cu sediul la Innsbruck, în Austria, la care este afiliată şi Instituţia Avocatul Poporului din România;

Instituţia Avocatul Poporului din România:
- este afiliată şi la Institutul Ombudsmanului International, cu sediul în Canada;
- face parte din Asociaţia Ombudsmanilor şi Mediatorilor Francofoni;
- întreţine relaţii de cordială colaborare cu Mediatorul European, cu sediul la Strasbourg;
- este invitată să participe la deschiderea Anului Judiciar al Curţii Europene a Drepturilor Omului, eveniment care are loc la Strasbourg, în luna ianuarie.
- dezvoltă o bună colaborare cu organisme similare din Europa, precum şi din alte ţări din lume.

5. Convenţia de la Haga

În drept internaţional şi politică, medierea a fost utilizată încă din cele mai vechi tipuri. Începând cu secolul XVII, mulţi autori prezintă medierea ca fiind una din funcţiile ambasadorului. În Convenţia de la Haga din 18 octombrie 1907, la Titlul 2, art. 2, se precizează că nu se va recurge la arme înainte de medierea conflictului. Când izbucnesc conflicte, Naţiunile Unite trimit un mediator pentru a aduce părţile beligerante la masa negocierii. Autoarea Michèle Guillaume-Hofnung subliniază forţa medierii care vine din însăşi absenţa puterii. Referindu-se la medierea ministrului norvegian John Holst în conflictul dintre Israelieni si Palestinieni în 1993, autoarea concluzionează că medierea „a reuşit acolo unde marile puteri eşuaseră prin forţa paradoxală a absenţei puterilor”. (Guillaume-Hofnung, Michèle, La Médiation, PUF, Paris, ediţie revizuită 2005, col: „Que sais-je?”, p.16)

6. Mediatorul European Comisia Europeană a adoptat în 1992, prin Tratatul Uniunii Europene de la Mastricht, ideea unui Mediator European. Chiar dacă denumirea are legătură cu medierea, această funcţie se apropie mai mult de conciliere, deoarece mediatorul european poate face propuneri.

[1] Sursa: http://www.just.ro/

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Medierea si mediatorii,/ La médiation et les médiateurs ?

2007-11-30T08:53:00.000-08:00

1. Medierea şi mediatorul. Originea şi evoluţia conceptelor

Termenii mediere şi mediator provin din limba latină (lat. mediare, mediator) şi sunt utilizaţi în zilele noastre în domenii diverse: juridic, politic, social, educativ etc. De-a lungul timpului şi de la un autor la altul, cele două concepte au dobândit semnificaţii multiple. Polisemia termenilor a pus problema identificării câmpului semantic în care aceştia au apărut şi a evoluţiei lor până a se ajunge la sensurile cu care sunt folosite în prezent.
În Antichitate era foarte răspândită ideea necesităţii unei medieri între divinitate şi fiinţa umană. În civilizaţia noastră, această idee a fost preluată de religia evreiască şi de cea creştină, dar care au atribuit conceptelor caracteristici şi funcţii destul de diferite. Bine ancorată în originile civilizaţiei noastre, practica medierii s-a păstrat cel mai bine în teologia creştină unde predomină ideea unui mediator de factură providenţială şi cu funcţie dublă: punerea în relaţie, în sens ascendent şi descendent, a unor părţi prea îndepărtate pentru a stabili singure această legătură.
O noutate radicală asupra medierii din perspectivă teologică a aduce André Neher, care mai numeşte relaţia de mediere şi „diagonala mijlocului”, pentru că aceasta nu poate fi stabilită nici de om şi nici de un principiu, ci doar de vid, de actul pe cale să se producă. Această viziune asupra medierii permite evitarea unei capcane şi anume aceea a reducerii relaţiei cu divinitatea la adorarea unui idol, a procesului de interpretare la semnificaţia restrânsă a textului.
În plan social, leagănul conceptului de mediere îl găsim la populaţiile nomade din Orientul Mijlociu sau la cele din Bazinul Mediteranean. Practicile utilizate de aceste popoare în relaţiile sociale erau diferite de cele folosite în Europa Occidentală, unde termenul a fost înlocuit , fără a dispărea definitiv, cu noţiunile de negociere şi arbitraj.
Sensul abstract al medierii apare pe la sfârşitul secolului XVII şi se dezvoltă în paralel cu noţiunea de persoană terţă, pentru că medirea, în forma sa abstractă, serveşte la restabilirea unei relaţii care nu poate fi realizată în mod spontan. Mediatorul este responsabil de crearea de relaţii între persoane, părţi şi idei aflate într-o prea mare opoziţie pentru a se alia fără sprijinul unei terţe persoane. Rolul mediatorului care restabileşte comunicarea şi oferă explicaţii devine tot mai important. De la mediere se aşteaptă schimbarea, obţinută ca urmare a restabilirii legăturilor.
În filozofie, neoplatonicienii au inventat un fel de suflet universal al cărui rol este apropiat de cel al mediatorului din teologie. El este materie şi spirit, aşa cum mediatorul din teologie este totodată om şi Dumnezeu. Conceptul este utilizat în filozofie începând cu Socrates şi Platon, ca urmare a unei reflecţii filozofice asupra limbajului. Platon face distincţie între lumea sensibilă şi cea inteligibilă în reprezentarea realităţii. Sufletul realizează medierea între cunoaşterea sensibilă care ne este dată de corp şi cea intelectuală. Raporturile noastre cu lumea fizică, socială sau imaginară nu sunt imediate, ci sunt mediate de construcţiile noastre mentale, de legende, mituri, simboluri şi limbaje. Descartes evocă noţiunea de Dumnezeu ca singur mediator posibil în opoziţia mediat/imediat, în timp ce Hegel asociază medierea dialecticii învocând înţelegerea teologică a noţiunii. În viziunea lui Hegel, dinamica care se instalează între acţiunea iniţială şi cea finală este alcătuită din conflicte, contradicţii, prize de conştiinţă, în care fiecare moment devine mediator pentru următorul.
Abordarea filozofică a medierii valorizează ideea de pasaj dinamic între două puncte opuse, pe care le separă şi le leagă totodată, dându-le astfel un sens. Filozofia se serveşte de mediere ca de un concept de bază, stabilind o legătură esenţială între om şi mediul său, moment esenţial al spiritului uman a cărui conştiinţă de sine se trezeşte o dată cu conştiinţa existenţei celuilalt. Conceptul de mediere capătă în filozofie sensuri şi mai largi, devenind, prin locul sau funcţia sa, un intermediar într-un lanţ de fenomene.
Rădăcini ale medierii găsim şi în psihologia umanistă, care s-a dezvoltat puternic sub influenţa scrierilor lui Carl Rogers (1951) şi Abraham Maslow (1962). Abordarea fenomenologică, utilizată în situaţiile conflictuale de terapeuţii umanişti, de profesori şi de mediatori, valorizează recunoaşterea subiectivităţii experienţei asupra adevărului obiectiv, acceptând diferite interpretări ale aceluiaşi eveniment.
Medierea interpersonală s-a dezvoltat în Europa după modelul experienţelor americane şi canadiene, în scopul rezolvării problemei de inadaptare a sistemelor tradiţionale de reglare socială (familia, biserica, şcoala etc) la noile condiţii ale vieţii sociale. Unii specialişti situează actul de naştere al medierii în forma sa modernă în sânul comunităţilor religioase nord-americane.
Complexitatea conceptului de mediere a făcut urgentă punerea de acord a experţilor asupra definiţiei medierii precum şi precizarea domeniului său teoretic şi practic în vederea instituţionalizării medierii.
Seminarul european de la Créteil (desfăşurat în perioada 20 - 23 septembrie 2000, când Franţa deţinea preşidenţia Uniunii Europene) reprezintă o dată importantă pentru dezvoltarea medierii în Europa. La acest seminar s-a subliniat necesitatea de a reflecta asupra medierii sociale la nivel european şi s-au identificat alte funcţii ale medierii, pentru a nu limita definiţia medierii la un model alternativ de soluţionare a conflictelor. Medierea poate preveni conflictele, stabili şi restabili legăturile sociale şi culturale, de aceea este important să fie definită ca un ‘proces’ şi nu ca o ‘procedură’. Procesul este adaptabil, în timp ce procedura presupune constrângeri, etape prestabilite, determinate cu precizie. Cu toate că se bazează pe reguli precise şi etapele sunt inevitabile, procesul de mediere nu urmează o logică procedurală. Mediatorul stăpâneşte procesul şi ştie să-l adapteze în funcţie de situaţie.
Societatea civilă nu mai este pasivă, ci se afirmă tot mai mult ca un ansamblu dinamic. Instrument al societăţii civile, medierea serveşte la producerea legăturilor sociale şi afirmarea unor valori precum autonomia, responsabilitatea, adaptarea la noile condiţii, solidaritatea şi acordul.

2. Medierea conflictelor

Rezolvarea clasică a conflictelor presupune încredinţarea acestora organelor justiţiei şi soluţionarea conflictului pe principiul câştig-pierdere (învingător-învins). Această soluţie nu răspunde totuşi diversităţii conflictelor pe care societatea actuală le cunoaşte, în principal din cauza diversificării relaţiilor sociale şi economice.
Soluţionarea conflictelor prin mediere poate fi utilizată cu succes în conflicte de familie, divorţuri, conflicte colective de muncă, succesiuni, coproprietate, contracte, conflicte între elevi etc., aducând un răspuns mai adecvat părţilor implicate în conflict prin punerea accentului pe interesele aflate în joc. Dacă în procedura clasică de rezolvare a conflictelor accentul este pus în principal pe aspectele juridice ale litigiului, medierea urmăreşte, în acord cu legislaţia în vigoare, găsirea unei soluţii convenabile şi realiste pentru ambele părţi aflate în conflict.

Punctele comune ale diferitelor forme de mediere a conflictelor:
- voinţa părţilor de a trece de la un raport de forţă la un raport bazat pe construirea unui sens;
- prezenţa unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate;
- procesul de mediere care promovează comunicarea, colaborarea şi revigorarea relaţiilor dintre părţi;
- participarea voluntară a părţilor şi a mediatorului la procesul de mediere;
- rolul de catalizator al mediatorului care prin tehnici şi proceduri specifice ajută părţile, fără a le influenţa, să aleagă, dintr-un pachet de soluţii posibile, calea de urmat pentru a se ajunge la un acord comun;
- limitările de aplicare ale procesului de mediere

3. Procesul şi practica medierii

Medierea este un procedură complex ce presupune cooperare, confidenţialitate şi control, în sensul că oferă părţilor puterea de a decide direct asupra lucrurilor care le afectează interesele. Procesul medierii, spre deosebire de procesul clasic de justiţie, nu are ca finalitate stabilirea vinovăţiei sau inocenţei părţilor aflate în conflict. Participarea la procesul de mediere este voluntară. Mediatorul nu are putere de decizie, ci oferă informaţii procedurale, stimuleză dialogul, facilitează schimbul de opinii şi informaţii între părţi, ajută părţile să-şi clarifice nevoile şi interesele, să depăşească barierele în comunicare şi să ajungă la rezolvarea neînţelegerilor prin găsirea unor soluţii avantajoase pentru ambele părţi. Mediatorul asistă părţile şi la redactarea acordului final de mediere în care se specifică angajamentele fiecărei părţi pentru stingerea conflictului.
Medierea poate dezvolta la fiecare din părţile aflate în conflict:
· simţul responsabilităţii
· luarea unei decizii
· autonomia

4. Barierele medierii

- Credinţele
- Convingerile,
- Certitudinile anticipate (stiu deja.., mi s-a mai spus..., am mai auzit asta...)
- Temerile, fricile
- Experienţele neînţelese şi regretele (dacă aş fi ştiut mai din timp..., dacă mi s-ar fi spus..., dacă aş fi înţeles mai devreme..., dacă m-aş fi ascultat sau dacă i-aş fi ascultat pe alţii...)
- Graba mentală (gata am înţeles totul..., bineînţeles..., dar e evident..., mi-e clar..., putem continua...)
- Eşecurile
- Judecăţile despre sine şi despre ceilalţi
- Comparaţiile

5. Competenţele cheie ale mediatorului

- Abilităţi de comunicare verbală şi nonverbală
- Ascultare activă
- Empatie
- Răbdare şi calm
- Cunoştinţe metodologice
- Creativitate
- Flexibilitate
- Etică
- Pedagogie (îşi transferă abilităţile în funcţie de nevoile imediate)
- Respectă confidenţele făcute de părţi
- Ştie să delege responsabilităţile
- Ştie să fie umil

6. Caracteristicile şi rolul mediatorului

-Outsider (independent de părţile în conflict)
- Oferă informaţii procedurale
- Asistă părţile la discuţiile lor
- Ajută părţile să-şi vadă mai bine interesele
- Stimuleză dialogul,
- Identifică obstacolele către înţelegere
- Facilitează schimbul de opinii şi informaţii într-o atmosferă menită să confere părţilor un sentiment de siguranţă
- Acţionează imparţial şi neutru
- Nu are nici un interes în rezultat
- Nu are putere de decizie

7. Etapele medierii

Procesul de mediere este structurat în mai multe etape. Numărul etapelor diferă de la un autor la altul. Pentru exemplificare, prezentăm modelul propus de Linda Shaw (2001), care organizează procesul de mediere pe şapte etape:
1. Primul contact cu prima parte
2. Primul contact cu cealaltă parte /celelalte părţi
3. Pregătirea pentru medierea cazului
4. Ascultarea problemelor (părţilor)
5. Explorarea problemelor
6. Construirea acordurilor
7. Încheiere şi urmare

8. Tipuri de mediatori

Cercetările aprofundate întreprinse de Annie Cardinnet au condus la identificarea unor modele de mediatori şi realizarea unei tipologii a mediatorilor. Autoarea pleacă de la prima tipologie a lui Benjamin Gross[1] şi adaugă alte tipuri de mediatori, realizând o tipologie ce poate fi propusă şi în cadrul şcolar.

1. Părintele – mediator
2. Profesorul – mediator
3. Mediatorul care desparte
4. Mediatorul care (re)conciliază
5. Mediatorul care creează relaţii şi/sau sens
6. Mediatorul celor două părţi (persoană terţă)

Această tipologie stabilită de Annie Cardinnet poate fi întâlnită atât în experienţele din mediul şcolar, cât şi în alte domenii. Fiecare dintre diferitele tipuri de mediatori oferă posibilitatea unui eveniment – mediator, a unui obiect – meditor, a unei terţe persoane sau a unei funcţii de mediere: separare, reconciliere, creare de sens sau relaţii.

[1] Profesorul B. Gross, cofondator şi directorul Şcolii Aquiba din Strasbourg până în 1969, preocupat de cultura poporului evreu şi de filozofia educaţiei, identificase pe Abraham ca model pentru tatăl-mediator şi pe Moise ca model pentru profesorul-mediator.