Companiile de asigurari membre ale UNSAR (Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România) pot apela la arbitraj, începând cu anul 2002, pentru a soluţiona litigiile care apar între ele, precum şi în relaţiile cu clienţii şi mandatarii (agenţi, colaboratori şi consultanti). De asemenea, la serviciile Comisiei de Arbitraj în asigurări de pe lângă UNSAR pot apela şi societăţile care nu sunt membre ale UNSAR.
Arbitrajul specializat în asigurări şi reasigurări, constituit în baza cărţii a IV-a a Codului român de procedură civilă, poate fi utilizat doar în măsura în care decizia de a recurge la această formă de mediere este rezultatul voinţei ambelor părţi ale contractului, care negociază şi semnează o astfel de convenţie de arbitraj. Recurgerea la această procedură juridică, prin voinţa părţilor, exclude competenţa altei instanţe de judecată, hotărârile date de către Comisia de Arbitraj fiind definitive şi obligatorii.
Avantajele utilizării arbitrajului în asigurari[1]
- creşterea calităţii actului de justiţie, asigurată de numirea unor arbitri ce au, pe lângă pregătirea juridică, şi cunoştinţe aprofundate în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor;
- arbitrul ales de către companie contribuie la o încredere mai mare în verdictul dat;
- evitarea manevrelor obstrucţioniste sau dilatorii ale unei părţi;
- caracterul suplu al procedurii arbitrale, în sensul ca părţile pot stabili, prin clauza compromisorie, regulile dupa care să se desfăşoare litigiul;
- suprimarea, în mare parte, a formalismului;
- arbitrajul specializat de asigurări şi reasigurări beneficiază de un Corp de specialişti alcătuit din reputaţi practicieni ai dreptului şi ai asigurărilor din piaţa de profil românească;
- posibilitatea utilizarii medierii cu asistenta neutra a arbitrilor sau a tehnicienilor;
- caracterul confidenţial al arbitrajului;
- cheltuielile de judecată mai reduse;
- partea de mediere organizată de arbitraj dă cele mai multe rezultate, părţile acceptând de cele mai multe ori soluţii comerciale care nu "omoară" contractul şi asigură cursul normal al relaţiilor dintre părţi;
- societăţile de asigurare interesate să apeleze la această procedură juridică pot negocia includerea clauzei de arbitraj în condiţiile de asigurare pentru o mai eficientă mediere a disputelor din domeniu şi o soluţionare rapidă şi avantajoasă a litigiilor care apar între companii sau în relaţiile cu clienţii şi mandatarii.
Mediatorul din cadrul Serviciului Financiar se ocupă de reclamaţiile şi de litigiile dintre posesorii de poliţe şi companiile de asigurări ale acestora, atunci când procedura companiei privind reclamaţiile nu reuşeşte să rezolve problema. Mediatorul din cadrul Serviciului Financiar se poate opune deciziei unei companii de asigurări în raport cu un posesor individual de poliţă. Această decizie este obligatorie numai pentru companie, ceea ce înseamnă că se poate intenta proces în instanţă dacă persoana în cauză nu este mulţumită de hotărâre.
Serviciul de Mediere Financiară[2]
- este un serviciu înfiinţat în baza legii şi este gratuit pentru consumatori;
- se poate face apel la experţii independenţi din cadrul acestui serviciu dacă există o reclamaţie referitoare la o bancă, societate de asigurări sau firmă financiară ;
- poate analiza reclamaţii care se referă la majoritatea aspectelor financiare: bancare, asigurări, ipoteci, pensii, economii şi investiţii, carduri de credit şi carduri de depozit, împrumuturi şi credite, cumpărare pe credit şi amanet, consultanţă financiară, acţiuni, pachete de acţiuni, fonduri mutuale şi obligaţiuni ;
- poate începe să analizeze o reclamaţie dacă:
- societatea a trimis o scrisoare cu răspunsul său final la reclamaţie şi reclamantul nu este mulţumit de răspunsul primit;
- au trecut deja opt săptămâni, dar societatea încă nu a trimis răspunsul său final.
- poate soluţiona majoritatea reclamaţiilor, fără a fi nevoie de o decizie oficială a mediatorului. Dacă este nevoie de o decizie a mediatorului, aceasta este definitivă.
Noutăţi în legislaţia privind asigurările[3]
Comisia Europeană a solicitat oficial ţării noastre să implementeze în legislaţia naţională directiva 68/2005 cu privire la reasigurari. Directiva completează o lacună a legislaţiei comunitare din domeniul asigurărilor care nu reglementa până acum situaţia întreprinderilor specializate în reasigurari, respectiv cele care nu încheie asigurări directe. Astfel au apărut diferenţe considerabile în ceea ce priveşte nivelul de supraveghere a întreprinderilor de reasigurare din diferitele state membre, ducând la lipsa unor condiţii de egalitate pentru toţi actorii de pe piaţă.
Internaţionalizarea asigurărilor şi apariţia noilor garanţii ar putea stimula întreprinderile să promoveze introducerea clauzei compromisorie în poliţele lor, precum şi în contractele de asigurări şi reasigurări dintre societăţile mamă şi filiale. Clauza compromisorie CEFAREA (Centre Français d'Arbitrage de Réassurance et d'Assurance)[4] figurează deja în multe contracte de asigurări şi reasigurări.
Într-o primă etapă, Comisia a solicitat CEIOPS să analizeze modul în care a fost pusă în aplicare directiva. Acest raport va servi drept bază a unei posibile revizuiri a directivei menţionate, în perioada 2008–2009.
CEIOPS: protectia consumatorilor de servicii financiare, prioritatea momentului[5]
Criza financiară mondială s-a aflat în central atenţiei şi la Conferinţa CEIOPS care a avut loc în data de 19 noiembrie 2008, la Frankfurt.
Subiectele abordate au fost legate de contextul actual:
- solvabilitatea companiilor de asigurări şi a fondurilor de pensii,
- protecţia consumatorilor de servicii financiare,
- transparenţă şi comunicare intra şi inter sectorială.
Prioritati de actiune ale CEIOPS
- Intâlniri mai dese, cu scopul declarat de a comunica direct şi deschis, pentru o permanentă informare despre fenomenele care ar putea afecta pieţele locale, cu atât mai mult cu cât criza actuală pune o lumină diferită asupra multor aspecte ale reglementărilor europene[6].
- Asigurarea unei comunicări eficiente între autorităţile naţionale de supraveghere, cu scopul de a asigura protecţia consumatorilor de servicii financiare.
- Cel mai recent studiu desfăşurat de CEIOPS, în octombrie 2008, a evidenţiat faptul că pe pieţele din Europa Centrală şi de Est, expunerea fondurilor de pensii la instrumentele financiare cu volatilitate mare este foarte redusă, astfel încât influenţa acestora poate fi gestionată.[7]
- Prevenirea efectelor negative asupra percepţiei generale cu privire la pensile private pentru ţările CEE, ale căror pieţe de pensii private sunt foarte tinere, iar publicul nu este obişnuit să considere criza financiară ca pe un fenomen ciclic, trecător.[8]
- Judecarea subiectului pensiilor private prin prisma randamentelor pe termen lung, în acord cu însăşi esenţa conceptului, aceea a investiţilor pe termen lung şi foarte lung. [9]
Concluzia specialiştilor participanţi la Conferinţa CEIOPS de la Frankfurt este că actuala criză financiară a pus în evidenţă necesitatea stringentă de a educa publicul pentru dezvoltare durabilă, astfel încât să perceapă corect fenomenele actuale şi implicaţiile lor pe termen lung.
[1] Vezi http://www.primm.ro/primm/2002_2/arbitraj.htm, Revista pieţei asigurărilor, Anul IV - nr. 2/2002 (17)
[2] http://www.financial-ombudsman.org.uk/accessibility/romanian/romanian.htm
[3] http://www.infolegal.ro/legislatia-privind-reasigurarile-nou-motiv-pentru-procedura-de-infringement/2008/06/06/
[4] http://www.arbitrage-fr.org/
http://www.cefarea.com/
[5] http://www.pensiileprivate.ro/CEIOPS-protectia-consumatorilor-de-servicii-financiare-prioritatea-momentului-articol-17,9-33893.htm
[6] Cf. Ion GIURESCU , vice-preşedintele CSSPP
[7] Dr. Thomas STEFFEN, Preşedintele CEIOPS
[8] Cf. Georg FISCHER, Director în cadrul Directoratului Comisiei Europene pentru Protecţie Socială şi Integrare
[9] Cf. Dr. Leonie BELL, Managing Consultant OXERA (cunoscută publicului de specialitate român de la ediţia 2008 a Zilei Pensiilor Private, la FIAR)
©Virginia-Smarandita Braescu
Centrul de Training, Consultanta si Mediere
