Ce înseamnă o “problemă creativă”?
O problemă este numită “creativă” dacă se pretează la mai multe idei posibile de rezolvare. Soluţia creativă este o idee neobişnuită, surprinzătoare, originală pe care o putem adopta.
Nivelurile creativităţii adultului (după Abraham Maslow)
Creativitatea talentului special
1. Se manifestă la un număr limitat de persoane
2. Asociată cu tulburări nervoase
3. Individul se manifestă într-un singur domeniu (de obicei)
4. Needucabilă (la nivelul educaţiei de masă).
Creativitatea ca actualizare de sine
A. Maslow consideră creativitatea de care dispune persoana obişnuită ca fiind o formă normală, firească a existenţei umane si o numeşte “actualizare de sine”
Caracteristici:
1. Prezentă la toată lumea, creativitate universal existentă.
2. Individul (creatorul, rezolvitorul de probleme) este sănătos mintal.
3. Individul se manifestă creativ în toate domeniile.
4. Creativitatea este educabilă, poate fi predată (Omul poate învăţa cum să devină mai creativ).
Creativitatea inhibată
La nivelul creativităţii ca actualizare de sine, toată lumea dispune de posibilităţile de a rezolva creativ problemele, dar la unele persoane aceste posibilităţi nu sunt valorificate, fructificate, deci nici vizibile. Acele persoane au creativitate potenţială, virtuală, nemanifestă, dar nu şi creativitate actualizată, transpusă în acte creative.
Metode, tehnici şi atitudini pentru depistarea zonei problematice /provocarilor si gasirea ideilor creative
- Brainstorming-ul clasic
- Liste duble pentru asociaţii forţate
- Lista de întrebări Parnes
- Listă in elaborare proprie
- Matricea Treffinger
- Matricea pătrată
- Curiozitatea (“De ce, Unde, Cum, Care, Când?”)
- Atitudinea deschisă, receptivă faţa de stimuli ("A fi prezent")
- Atitudinea de a repune totul sub semnul întrebării (“De ce nu?”).
- Modele clasice de rezolvare creativă a problemelor
1910: J. Dewey a elaborat un model pentru domeniul ştiinţific cu următoarele stadii:
- sesizarea problemei,
- localizarea şi definirea problemei,
- formularea de soluţii posibile,
- anticiparea consecinţelor pentru fiecare soluţie
- acceptarea sau respingerea soluţiei definitive.
1928: Graham Wallas a elaborat un model cu patru etape şi aplicabilitate in orice domeniu: tehnică, artă, ştiinţă etc.
- pregătirea,
- incubaţia,
- inspiraţia
- elaborarea şi /sau verificarea.
Strategii alternative la modelele clasice
- Sesizarea zonei problematice
- Formularea problemei
- Tatonare ("Încercare si eroare")
- Model recent: CPS (Creative Problem Solving) – Rezolvarea Creativă a Problemelor
Autorii CPS-ului sunt succesorii lui Osborn la conducerea Centrului de Studii Creative din Bfalo, cel mai însenat fiind S. Parnes. Procesul de rezolvare creativa a problemelor este aplicabil în orice situaţie de viaţă, muncă, joc, cercetare, organizare, relaţii psiho-sociale.
1. Înţelegerea problemei
Identificarea situaţiei problematice (zonei de interes)
Identificarea datelor
Identificarea problemei
2. Generarea ideilor
Identificarea ideilor
3. Proiectarea acţiunii şi implementării
Identificarea soluţiei
Identificarea acceptării
În reprezentare grafică , CPS evocă coloana lui Brâncuşi. Romburile sugerează cele două procese complementare: divergenţa şi convergenţa.
Divergenţă şi convergenţă în CPS
În faza divergentă (diversificare):
- sunt căutate experienţe, roluri şi situaţii.
- se adună date; situaţia este examinată din multe puncte
- de vedere; sunt colectate informaţii, impresii, sentimente etc.
- se generează multe formulări ale problemelor şi subproblemelor
- se produc şi se listează multe variante şi posibilităţi de a răspunde la o problemă
- se formulează multe criterii posibile pentru trierea şi evaluarea ideilor
- Se evocă surse posibile de ajutor sau opoziţie; se identifică paşii unei posibile implementări.
În faza convergentă (focalizare) :
- este acceptată o situaţie problematică şi se fac eforturi de a-i răspunde
- sunt identificate şi analizate cele mai importante date
- este aleasă o formulare a unei probleme soluţionabile
- sunt selectate ideile ce par mai interesante şi promiţătoare
- sunt selectate criterii importante pentru evaluarea, consolidarea şi perfecţionarea ideilor
- sunt selectate criterii importante pentru evaluarea, consolidarea şi perfecţionarea ideilor.
Resurse bibliografice:
- Ana Stoica-Constantin, Rezolvarea creativă a problemelor (Note de curs)
- Ana Stoica-Constantin, Creativitatea pentru studenţi şi profesori, Editura Institutul European, Iaşi , 2004
- Ana Stoica-Constantin şi Maria Caluschi, Evaluarea creativităţii (Ghid practic), Editura Performantica, Iaşi , 2005
- Alex Osborn (1957). Applied imagination. Principles and Procedures of Creative Thinking, 10th edition, New York, Charles Scribner’s Sons.
- Articolul publicat de Ana Stoica-Constantin şi Mariana Caluschi (1987). Procesul creativ, în: “Inventica”, Institutul Politehnic Iaşi, pp. 41- 62.
- Articolul publicat de Ana Stoica-Constantin în revista “Psihologia”, Editată de Editura Ştiinţă şi Tehnică S.A.
- Jean Pierre Sol (1974). Techniques et méthodes de créativité, Paris, Editions universitaires
VanGundy, Arthur (1988). Techniques of Structured Problem Solving (2nd. Edition). New York., Van Nostrand Reinhold
©Formator Virginia-Smărăndiţa Brăescu
